La mulţi ani, domnule Goe!

Rochia cu vapoareDe ce sunt obsedată de stropitori? Probabil n-am să ştiu niciodată. Vedem o mulţime de lucruri pe lumea asta şi fiecare suntem atraşi doar de câteva dintre ele. Un loc bun de a-ţi descoperi micile şi marile obsesii e să te plimbi printr-o piaţă de vechituri. Eu mă uit după degetare, sticle cu forme interesante, stropitori…

Ni se întâmplă o mulţime de lucruri în viaţă, dar ajungem să păstrăm doar câteva amintiri. Celelalte rămân undeva, dar nu le afişezi şi nu simţi nevoia să le vizitezi, povestindu-le iar şi iar, fiindcă nu te-ai ataşat de ele. Sunt ale tale, la fel cum şi suportul de scurs vase e al tău, dar nu-ţi trezeşte vreo bucurie precum o… vază cu flori (ok, era să zic stropitoare). Continuă lectura

Publicat în Culise | Etichetat , , | 1 comentariu

Două cărţi poştale: una din Kiev, una din Sochi

Situaţia din Ucraina e departe de a se fi potolit aşa încât cărţile poştale pe care le-am primit în februarie încă spun la fel de multe. De fapt, mereu vor spune. Sunt primite de la tinere necunoscute, care sunt şi ele înscrise ca şi mine pe Postcrossing.com, o platformă online prin intermediul căreia fac schimb de cărţi poştale oameni dornici să scrie de mână şi să primească poştă adevărată de peste tot din lume.

Entuziasmul fetelor de a participa la mari evenimente ale timpului lor, dar să ne gândim puţin la contextul în care acest acelaşi fel de entuziasm se descătuşează şi să ni le imaginăm acum întâlnindu-se la vreun program de masterat în străinătate. Două fete care au deja atâtea lucruri în comun, dar e o uriaşă prăpastie între ele. Nici măcar cărţile lor poştale nu au ajuns împreună: cea din Ucraina e pe panoul de pe biroul meu şi o văd mereu, cea din Rusia e în teancul cu cărţi poştale din dulap.

Cartea poştală din Kiev a fost trimisă în 8 februarie 2014:

Ucrainian Continuă lectura

Publicat în Văzute/ văzubile | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Tutu şi mucegai

Corpul de balet din Cluj

Să nu-mi spuneţi că baletul e neinteresant, fiindcă pozele cu bărbatul îmbrăcat în tutu roz în tot felul de decoruri pentru a-şi amuza nevasta bolnavă de cancer au ajuns virale. Să nu-mi spuneţi că baletul e neinteresant fiindcă filmul cu bărbaţi în izmene sigur l-aţi văzut cel puţin odată (şi încă o dată în treacăt, că era la tv şi voi eraţi în cameră şi…). Şi să nu-mi spuneţi că nu v-ar fi interesat povestea unor balerine asiatice venite la Cluj fiindcă ştiu prea bine care e fascinaţia îndreptată spre femeile cu ochi oblici.  Continuă lectura

Publicat în Văzute/ văzubile | Etichetat , , , , , | 1 comentariu

Sclipiri optzeciste, magistrala albastră şi furie

Dacă eşti DJ la party-uri retro, te rog şterge de pe hard „Magistrala Albastră” cântată de Dan Spătaru şi Mirabela Dauer. Îţi explic şi de ce.

Putem asculta orice vechituri de şlagăre româneşti vreţi voi, dar nu imnuri ipocrit-patriotice despre canalul Dunăre-Marea Neagră unde oamenii au suferit îngrozitor şi au murit sub jugul oribilei dictaturi comuniste.

De-o vreme, muzica românească uşoară din deceniile trecute a devenit foarte cool. Uber-cool. Spre exemplu, la TIFF anul trecut a fost invitată Marina Voica să cânte în seara de final şi publicul, în extaz, n-o mai lăsa să plece de pe scenă. Dar pe bună dreptate: Marina Voica, chiar şi la vârsta ei înaintată, e un entertainer excelent, de o vitalitate uluitoare.

Week-endul ăsta am ajuns întâmplător  în The Shelter din Cluj (fostul Gambrinus) la un eveniment dansant botezat „Sclipiri optzeciste”. Muzica, precum e lesne de intuit, a fost… de-aia. Optzecistă. Majoritatea pieselor din acea perioadă erau de-o naivitate şi de-o pudibonderie incredibile, parcă se scriau numai versuri pentru preşcolari. Niciun Continuă lectura

Publicat în Văzute/ văzubile | Etichetat , , , , , , , , | 3 comentarii

Articole noi pe care le recomand pentru citit

knowledge-is-power-occupy-your-mind* Un singur articol de-ar fi să citeşti săptămâna asta, mi-aş dori – de fapt, insist! – să fie acesta: Poveştile celor 14 închisori ale tinereţii lui Octav Bjoza, membru în Garda tineretului român – un interviu publicat de Anca Ştef în iest.ro (intelectualii estului sălbatic, îşi spun ei.) Am citit interviul deja de vreo săptămână şi încă are efect asupra-mi senitătatea şi profunzimea acestui om, un fost deţinut politic în închisorile comuniste. Textul curge de la sine, discursul nu e întrerupt, amintirile fabuloase ale lui Octav Bjoza îţi sunt conturate în minte de descrierile sale limpezi şi atât de vii, chiar după zeci de ani.  Din amintirile sale la Periprava, un episod despre umanitatea păstrată chiar şi-n cele mai oribile condiţii.

Pas alergător către locul de muncă ca să putem să ne facem norma de muncă, care era imposibil de realizat. Și, în ierburile grase, mănoase  ale Deltei înalte până la genunchi și ude de roua dimineții, jos văd un buchet de lăcrămioare sălbatice, înflorit. Eram pățit – un câine lup mi-a perforat cu colții brațul, pentru un morcov, am făcut un pas să îl iau și nu văzusem câinele în spatele meu, câinele gardienilor;  și nu am putut să îl scot pentru că pământul era înghețat, am crezut că pot să îl scot și să îl mănânc. Deși eram pățit, instinctiv smulg lăcrămioarele și după câțiva pași realizez că era 1 septembrie, nu primăvară timpurie… înfloriseră pentru mine? Era ziua în care prietena mea rămasă acasă împlinea 20 de ani. Le-am ascuns, în pământ, în paiele saltelelor, și după aproape un an de zile i-am adus ce a mai rămas din ele… acum 52 de ani. Continuă lectura

Publicat în Văzute/ văzubile | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Specificul naţional cu care ne împăunăm nu-i chiar mare brânză…

O poza random din Targu Mures cu mine alaturi de Carnaciorul din casuta

În ultimele două luni m-am chiar ocupat de contul meu de pe Postcrossing – site de schimbat cărţi poştale cu oameni din toată lumea, dar şi de grupul deschis Postcrossing de pe Facebook, unde poţi interacţiona direct să negociezi schimburi de cărţi poştale. E distractiv şi aflu tot felul de chestiuţe noi. Multe legate de specificul naţional, fiindcă mulţi încearcă să îşi păstreze o identitate şi să marjeze pe ea când fac schimb de cărţi poştale. Spre exemplu, mie mi s-au cerut în mod expres castele, cetăţi şi Vlad Ţepeş fiindcă atât ştiu şi atât vor să ştie unii despre România. Sunt câţiva care vor să-şi completeze colecţia cu cărţi poştale pe care e harta şi steagul fiecărei ţări, dar pe ăia nu am cum să-i ajut. În România nu am văzut aşa ceva, cu toate că tocmai ce-am trecut de Ziua Naţională şi dacă ar fi fost un moment bun să se umple magazinele de suveniruri cu asemenea cărţi poştale, ăsta era.

Dat fiind că eu îmi doresc ţestoase, arici, umbrele, stropitori şi alte asemenea pe cărţile poştale, toată obsesia altora cu specificul naţional şi cu negocierile de tipul „show me your, I’ll show you mine” cu specificul naţional mă cam depăşeşte. Continuă lectura

Publicat în Făcute/făcubile, Văzute/ văzubile | Etichetat , , , , , , | 2 comentarii

Poveşti de la Certej, fără cianură (4)

Din clipul "Şoferaşul, bată-l vina...", filmat la Certej

Iată un motiv pentru care o parte din tânăra generaţie de certejeni ar putea dori să le vină pe cap canadienii şi să deschidă mineritul la suprafaţă: viaţa sexuală! Când mina Coranda-Certej funcţiona (a fost închisă pe la mijlocul anilor 2000) şoseaua se hurducăia des sub roţile diferitelor basculante, camioane şi tot soiul de maşini mari care treceau în sus şi-n jos. Erau mulţi şoferi, unii cu cabinele decorate cu prosoape cu femei goale, alţii cu CD-uri şi cruciuliţe atârnate la oglindă – tot tacâmul. Mulţi dintre ei claxonau de câte ori vedeau pe şosea o siluetă cu şolduri sau sâni (chiar şi când respectivele protuberanţe erau în stadiul incipient de dezvoltare, cum se întâmpla când eram noi prin clasa a V-a). Pentru că eu eram „fata lu’ Cotar”, fostul primar al comunei, iar prietena mea Mimi avea o mamă care lucra la mină într-un colectiv de bărbaţi, cărora ajunsese să le impună o formă de respect, noi nu prea eram claxonate pe şosea decât ca formă de salut. Scăpam de aluziile sexuale fiindcă mai toţi şoferii manifestau un soi sau altul de jenă gândindu-se la ai noştri. Ceea ce era minunat, aveam pace! Ne plimbam cu bicicletele, în cel mai bun caz, şi atracţia pentru plimbatul cu maşina era zero. Însă nu pot să nu constat că e descrisă bine realitatea acelor vremuri în versurile acestei popularo-manele de mai jos, pe care mi-a vârât-o sub nas Mimi azi pe chat.

Când şoferu-i tinerel, şmecheraş şi frumuşel / Nu-i fată ca să nu vină să se urce în maşină!Continuă lectura

Publicat în Văzute/ văzubile | Etichetat , | 3 comentarii

10 articole cu care cred că n-o să-ţi pierzi timpul, ci îl vei câştiga

un intreg facut din bucatiVeste bună: am găsit cum să mă fac utilă vouă, celor care mi-aţi tot spus că vă place să citiţi ce postez, fiindcă selectez articole interesante. Aşadar, dat fiind că îmi place şi mie tare mult să citesc ce au scris deja alţii am făcut o listuţă cu lucruri care ne interesează pe toţi şi după care să scormonesc internetul pentru a le înşira aici, periodic, cu linkuri, să aflăm, împreună şi să devenim mai dezgheţaţi şi mai destupaţi.

* Încep cu un articol ţintit spre Tana, care a devenit de curând medic rezident la psihiatrie în Cluj, şi spre colegii ei de la medicină. „Un spital numit România„, scris pentru Dilema Veche de Cătălin Ştefănescu, realizatorul emisiunii  Garantat 100%. E ca un diagnostic medical, tăios, dar care mi se pare just, pus sistemului de îngrijire al sănătăţii din România. „Nu e un mister atît de mare de ce contribuim la bisericile care ne întîmpină la intrarea în spitale. E profund simbolic ceea ce facem, fără să ne dăm seama. Ne punem, de la bun început, viaţa şi speranţele în mîna divinităţii, nu a semenilor care au ales meseria de medic. Din start hotărîm că doar Dumnezeu ne poate salva, iar starea de spirit cu care păşim în incinta spitalului e cea de condamnat. ” Două lucruri sunt de Continuă lectura

Publicat în Făcute/făcubile | Etichetat , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Revendică-ţi dreptul de a primi veşti bune şi surprize plăcute în cutia poştală!

prima carte postala

 

Am găsit-o azi în cutia poştală, în vreme ce mă uitam, din reflex, după facturi noi. Da, ştiu, e niţel ironic să ies în stradă de 3 duminici împotriva corporaţiilor canadiene care vor să ne cianureze de zor şi acum să mă bucur pentru un semn de viaţă din Canada. E o întâmplare, destinatarii cărţilor poştale sunt aleşi aleator. Spuneam că M-am apucat să trimit cărţi poştale, dar numai două au ajuns până acum la destinaţie (majoritatea destinaţiilor care au nimerit la mine sunt din Rusia). M-am bucurat însă să văd cartea poştală cu gâsca în papuci decretată „favorită” pe site-ul Postcrossing de rusoaica destinatară. 

Continuă lectura

Publicat în Făcute/făcubile | Etichetat , , , , , , , , | Lasă un comentariu

„România – exploraţi grădina carpatică” poate deveni „România – exploraţi grădina de cianură”

Rovina, judetul Hunedoara

Sloganul promovat de Elena Udrea, când conducea turismul românesc, pentru a atrage străinii era „Romania – explore the carpathian garden”, dar un participant la protestele din Bucureşti #uniţisalvăm #roşiamontană a subliniat foarte bine situaţia reală de acum printr-un panou scris cu carioci care imitau logou-ul de la Ministerul Turismului: „Romania – explore the cyanide garden”. (Poza cu afişul protestatarului e de văzut la jurnalistul Vlad Petreanu, în albumul lui de pe FB de la proteste.)

În cele ce urmează, pentru cei care nu au citit încă, redau în limba română articolul „Romania: The World’s First Dystopia”, publicat de Rupert Wolfe-Murray în ziarul britanic The Huffington Post în iunie 2013 (articolul în original aici). Precizez că am cerut pe Twitter şi am primit acordul autorului de a traduce şi a posta acest articol pe blog. Rupert Wolfe-Murray, care e consilier european al spitalului Castle Craig din Scoţia şi reprezentant al instituţiei în România, a scris recent o scrisoare deschisă în care-l întreba ce ştie despre cianuri pe Prinţul Charles, despre care ştim că e îndrăgostit de Transilvania şi de Carpaţi şi a apărut în documentarul „Wild Carpathia”.

Iar după acest articol ce merită citit mai postez ce am aflat despre o altă companie minieră, Carpathian Gold Inc., care a pornit un proiect de extragere a aurului din Rovina, Hunedoara, tot prin exploatare la suprafaţă. Totul e gata, mai aşteaptă doar să li se dea voie să amestece apa cu cianuri şi să o toarne peste grămezile de minereu.

România: prima distopie din lume

O distopie e o viziune de coşmar asupra viitorului şi Continuă lectura

Publicat în Văzute/ văzubile | Etichetat , , , , , , , , , | 4 comentarii