Basiştii metronom şi basiştii zgubilitici

Bilă, bassist in formatia TargeT (actual chitarist al formatiei)

Bilă, bassist in formatia TargeT (actual chitarist al formatiei)

„Basul şi cu toba mare” – sunt o fiinţă care vibrează pe note joase. Aşa a fost întotdeauna. Cum tot apar online glumiţe despre lipsa de atractivitate a basiştilor din formaţie şi puţinul interes pe care fanii formaţilor îl au pentru basişti, dezgrop aici o lucrare de-a mea din facultate, din 2007, de la Atelierul de expresie verbală şi non-verbală – „Analiză a basiştilor de rock din România”. Sărind peste mai toate părţile „şcolăreşti”, mă las pe mine de acum şapte ani să vă spun cum vedeam-simţeam-conceptualizam existenţa basiştilor pe scena rock românească. Eu încă sunt de acord cu ce am scris atunci, dar dacă sunt păreri diferite, aş aprecia să le citesc în comentarii. A, şi înainte de orice, trebuie să subliniez că îmi plac basişti din ambele categorii. Până la urmă, e tot despre a fi introvertit sau extrovertit, poveste pe care am detaliat-o cu Tana pe blogul nostru, Hoarding Spheres – Introvertit-extrovertit, fără versus.

Aşadar, despre basiştii din România, în rockul underground:

Caracteristici generale ale grupului:

Bassista din formatia Dance Trauma la Festivalul de la Periam

Bassista din formatia Dance Trauma la Festivalul de la Periam

Grupul este alcătuit din basişti (bărbaţi şi femei) şi aceştia îndeplinesc, în totalitate sau în marea lor parte următoarele caracteristici:

– Cântă rock (bineînţeles că genurile diferă şi se interectează: progresiv, alternativ, nu-metal, grunge etc.).

– Cântă în trupe româneşti.

– Cântă în trupe cunoscute pentru un public destul de restrâns format din persoane tinere (ce precădere), din mediul urban (unde se găsesc cluburi în care se ascultă rock şi se organizează periodic concerte, majoritatea underground) care merg la concerte şi festivaluri.

– Sunt puţin sau prea puţin mediatizaţi şi cunoscuţi ca indivizi; motivul principal este că nici formaţiile din care fac parte nu sunt prea mediatizate, în plus la noi basistul şi tobarul dintr-o trupă sunt mai puţin mediatizaţi decât vocalul (adesea şi lider şi front-man) şi chitaristul.

– Limbajul este cam acelaşi folosit de toţi, exemplificări se găsesc în secţiunea 4 a lucrării (vezi mai jos).

– Majoritatea cântă cu mâna, pana nu este folosită de basişti din motive tehnice. Corzile sunt mult mai groase decât la chitară decât şi mobilitatea e mai bună folosind direct degetele. În plus, sunt tehnici care nu pot fi realizate cu pana (ex. slap, taping). Pana nu este folosită deloc şi din orgoliu, fiind considerată specifică pentru chitarişti.

– Fac parte din comunitatea on-line a basiştilor de pe xbass unde se regăsesc atât veterani ai instrumentului care cântă de zeci de ani, cât şi începători care au luat bassul în mână de câteva luni, atât basişti din trupe consacrate cât şi basişti care cântă în trupe obscure din orăşele mici. De asemena pe xbass sunt chitarişti şi tobari, la fel cum şi pe http://www.rgc.ro (Romanian Guitar Comunity) sunt basişti şi tobari şi tot felul de alţi instrumentişti. Motivul este simplu: într-o trupă e nevoie şi de basist şi de tobar şi de chitarist şi cum trupele se compun şi se despart, se nasc tot felul de colaborări şi de noi priecte e nevoie de o comunicare cât mai eficientă între toţi instrumentiştii. Apoi, sunt mulţi instrumentişti care au început ca basişti şi au devenit chitarişti sau invers. Sunt şi mulţi care cântă la mai multe instrumente aşa încât se poate întâmpla ca la o întrebare postată de un basist să răspundă un chitarist, fost clăpar şi actual tobar.

Uţu Pascu, bassist în formaţia KUMM şi alte ţ proiecte muzicale🙂

Elemente de limbaj specifice întregului grup

                „Mie îmi place de Fieldy cum face groove-ul, şi cum se integrează în formaţie! Ştiai că Fieldy face slap pe B şi pop pe toate 4 corzile (E,A,D,G)?” postat de MichiBass, aka Mihai Moldoveanu, XBass Forum Administrator.

„După părerea mea Fieldy are mult „cojones„! Ăsta împreună cu tobaru ăla, Dave, au un coi de nu se poate! Din punctul ăsta de vedere Korn îmi plac foarte mult, chiar dacă mai nou m-am axat foarte mult pe jazz – funk – fussion etc. Îmi plac foarte mult trupele care au coi ( ex. Pantera, Korn, Primus, Meshuggah, etc.)! Şi în legatură cu Fieldy, după ce că avea si-u’ în la şi avea tonul ăla bestial, şi-a mai pus şi distors pe el! Mie cel puţin îmi place!” postat de Conciufius, member

„Mă rog, e doar părerea mea, însă dacă e aşa de creativ, fieldy ar trebui să facă mai des şi alte chestii decât „chugga-chugga” şi alte zbârnăieli.” Postat de serban, senior member.

„Propun să-şi pună cât mai mulţi mostre de cum le sună instrumentul (instrumentele) în versiunea finală, procesată….grav, distorsionat, în faţă, în spate, curat, sec, bogat etc,” postat de Daemon, senior member.

„Mamă ce prost sună, are un ton foarte trebly, cu puţin distors şi cu foarte puţin bas”, „ton infect”, gămar, cârnăţar, amp, jin-jin.

Bassistul din formatia SART

Bassistul din formatia SART

Subgrupuri: descrierea criteriilor

Deşi au foarte multe elemente comune, membrii grupului pe care l-am ales se diferenţiază în funcţie de câteva aspecte esenţiale, astfel rezultă două subgrupuri mari pe ai căror membrii i-am botezat puţin ironic „metronomeii” şi „zgubiliticii”. Criteriile după care am putut să fac această împărţire au fost mişcarea scenică (în primul rând) – de aici venind şi numele categoriilor, arealul ocupat pe scenă, poziţia corpului în timpul interpretării, frecvenţa mişcărilor şi diversitatea lor, importanţa şi rolul instrumentistului în formaţie (cum rezultă din prestaţiile live, videoclipuri, apariţii în interviuri, poze, afişe, site-ul oficial), gesturi, mimică, vestimentaţie, culori abordate, elemente distinctive şi caracteristice, coafură.

Basiştii „metronom”: caracterizarea grupului în funcţie de atitudine, poziţia corporală, mimică, vestimentaţie ş.a.

Mihai Jurmoni - J (dreapta), aici bassist in Relativ (apoi in Melting Carousel)

Mihai Jurmoni – J (dreapta), aici bassist in Relativ (apoi in Melting Carousel)

Caracteristici:

  • Stau retraşi în spatele scenei, aproape de tobar, puţin în dreapta tobarului; eventual ocupă o poziţie ceva mai în faţă, dar niciodată nu depăşesc prima jumătate a scenei.
  • Sunt vizibili numai dacă scena e foarte mică şi publicul e foarte aproape.
  • Nu ies în faţă, aproape de public nici chiar când fac solouri.
  • Nu interacţionează cu publicul decât rar şi puţin.
  • Ocupă o zonă foarte mică de pe scenă, practic doar porţiunea de sub tălpi şi locul pe care îl ocupă echipamentul (combo, procesor, pedale).
  • Stau aproape tot timpul drepţi, cu picioarele foarte apropiate sau lipite.
  • Mişcare scenică foarte redusă: dau din cap sau din trunchi, dar doar pe direcţia înainte-înapoi, îşi schimbă piciorul care e ţinut ceva mai în faţă, fac câţiva paşi pe scenă (de regulă în scopuri profesionale: pentru a-şi regla volumul sau tonul de la combo, pentru a apăsa o pedală etc.), îşi schimbă unghiul faţă de public din frontal în semi-lateral sau lateral (în genral această mişcare e motivată de necesitatea comunicării cu un alt membru al formaţiei). Mişcarea scenică este adesea involuntară şi are mai degrabă rolul de a ţine ritmul piesei (de aceea i-am şi botezat metronom, mişcarea lor semânând cu cea a metronomului, adică pe un singur ax şi pe un anume tempo) decât rol decorativ şi de a face atmosferă.
  • Majoritatea basisştilor „metronom” au o poziţie foarte corectă a basului, pe care îl ţin sus, sprijinit pe torace, aşa cum se ţine chitara clasică. Explicaţia stă tocmai în faptul că mulţi dintre aceştia au început să înveţe chitară clasică şi apoi au luat ore de bas.
  • Vestimentaţia nu prea iese în evidenţă. Felul de a se îmbrăca pe scenă nu diferă de felul de a se îmbrăca în viaţa de zi cu zi. Folosesc culori terne, combinaţii comune de culori. Nu sunt expresivi prin vestimentaţie.
  • Nu poartă obiecte distinctive, devenite „brand” pentru ei.
  • Sunt cei pe care nu se pune accent în videoclipuri şi care nu apar decât în pozele oficiale de grup unde membrii formaţiei sunt mai mult sau mai puţin aliniaţi. În rest nu se prea găsesc poze cu ei nici pe site-ul oficial, pe site-urile festivalurilor, nici pe site-urile fanilor deoarece atâta timp cât apariţia şi prestaţia lor pe scenă nu are nimic spectaculos, trec neobservaţi de fotografi.
  • Această categorie are două alte subcategorii.
    • basiştii începători care se manifestă aşa cum am descris mai sus pentru că sunt crispaţi, neîncrezători, le lipseşte experienţa, au trac şi sunt prea concentraţi pe ceea ce fac şi asta le consumă toată energia; ei nu sunt încă capabili de atenţie distributivă;
    • muzicienii care sunt foarte buni profesionişti, sunt serioşi şi rezervaţi din fire, sunt mult mai tehnici şi nu pun preţ pe impresia artistică.

Basiştii „zgubilitici”: caracterizarea grupului

Bassistul formaţiei "Psycho Symphony" în 2006Caracteristici:

  • Sunt agitaţi, energici şi par inepuizabili.
  • Au personalităţi puternice şi sunt lăsaţi/încurajaţi să se manifeste pentru că fac parte din trupe în care basul este important, nu este folosit doar pentru a asigura partea ritmică.
  • Ocupă o mare parte a scenei. De foarte multe ori stau în partea din faţă a scenei, chiar la margine, eventual cu un picior pe unul dintre monitoare.
  • Se mişcă mult, chiar aleargă pe scenă, sar, se apleacă, dau foarte mult din cap.
  • Cântă foarte mult stând cu picioarele foarte depărtate pentru a-şi asigura o bază de susţinere cât mai largă dat fiind că se mişcă atât de mult în partea de sus (cap, membre, trunchi). Poziţia aceasta exprimă încredre în sine, dezinhibare, dorinţa de a ocupa cât mai mult loc şi de a fi cât mai vizibil şi în centrul atenţiei.
  • Poziţia în care ţin basul este mult mai joasă, în dreptul mijlocului sau chiar deasupra genunchilor.
  • Schimbă poziţia basului pe parcursul interpretării, uneori chiar de la orizontală la vericală.
  • Vestimentaţia de scenă este elaborată, poartă obiecte specifice, devenite „brand” personal (bandane, wrist-band-uri, brăţări late, bijuterii, curele de susţinere ale basslui şi abţibilduri pe bass cu imprimeuri haioase etc.).
  • Poartă culori aprinse, fac combinaţii îndrăzneţe de culori (ex. tricouri roşii, galbene, portocalii).
  • Majoritatea poartă pantofi sport de skate care au talpa perfect plată şi sunt foarte comozi pentru mişcare multă, fac priză bună şi oferă stabilitate, fiind concepuţi tocmai pentru sărit.
  • Poartă adesea pantaloni trei-sferturi pentru că au mai multă libertate de mişcare în ei.
  • Folosesc elemnte de machiaj sau de coafură. (de exemplu fanii lui Trujilio îşi fac două codiţe cum poartă basistul de la Mettalica şi Infectious Grouves).
  • Sunt genul de oameni care vor să facă show, să antreneze publicul, dar în acelaşi timp au acest comportament pentru că se simt bine în centrul atenţiei şi pentru că le place ceea ce fac.

Evoluţii de la o categorie la alta

                Din câte am putut observa nu prea sunt treceri de la o categorie la alta şi asta deoarece încadrarea unui basist într-o categorie se face natural, benevol, în funcţie de personalitatea acestuia. Totuşi se mai întâmplă să existe evoluţii dintr-o parte în alta. Le numesc evoluţii pe ambele treceri pentru că nu consider că un fel sau altul de a interpreta la bass este superior. Când şi dacă se trece, cel mai mult se trece de la „metronom” la „zgubilitic” şi asta în cazul subcategoriei începătorilor după ce prind curaj, câştigă experienţă, scapă de emoţii şi încep să îşi dezvolte atenţia distributivă astfel încât să poată şi cânta corect şi să şi danseze. (Exemplu: basista de la Dance Trauma începe să prezinte caracteristici de „zgubi”, deşi în esenţă este încă „metronomel” cu toate că, la drept vorbind nu cred că e genul care să chiar exerseze cu metronomul.) Un exemplu de caz invers este basistul trupei Altar care are tendinţa de a se mişca, de a interacţiona cu publicul, însă faptul că este un munte de om îl împiedică în mod vizibil să se vânture pe scenă aşa că stă la locul lui.basisti

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Culise, Văzute/ văzubile și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s