„România – exploraţi grădina carpatică” poate deveni „România – exploraţi grădina de cianură”

Rovina, judetul Hunedoara

Sloganul promovat de Elena Udrea, când conducea turismul românesc, pentru a atrage străinii era „Romania – explore the carpathian garden”, dar un participant la protestele din Bucureşti #uniţisalvăm #roşiamontană a subliniat foarte bine situaţia reală de acum printr-un panou scris cu carioci care imitau logou-ul de la Ministerul Turismului: „Romania – explore the cyanide garden”. (Poza cu afişul protestatarului e de văzut la jurnalistul Vlad Petreanu, în albumul lui de pe FB de la proteste.)

În cele ce urmează, pentru cei care nu au citit încă, redau în limba română articolul „Romania: The World’s First Dystopia”, publicat de Rupert Wolfe-Murray în ziarul britanic The Huffington Post în iunie 2013 (articolul în original aici). Precizez că am cerut pe Twitter şi am primit acordul autorului de a traduce şi a posta acest articol pe blog. Rupert Wolfe-Murray, care e consilier european al spitalului Castle Craig din Scoţia şi reprezentant al instituţiei în România, a scris recent o scrisoare deschisă în care-l întreba ce ştie despre cianuri pe Prinţul Charles, despre care ştim că e îndrăgostit de Transilvania şi de Carpaţi şi a apărut în documentarul „Wild Carpathia”.

Iar după acest articol ce merită citit mai postez ce am aflat despre o altă companie minieră, Carpathian Gold Inc., care a pornit un proiect de extragere a aurului din Rovina, Hunedoara, tot prin exploatare la suprafaţă. Totul e gata, mai aşteaptă doar să li se dea voie să amestece apa cu cianuri şi să o toarne peste grămezile de minereu.

România: prima distopie din lume

O distopie e o viziune de coşmar asupra viitorului şi există două cărţi grozave care au definit acest gen: „1984” şi „Brave New World”. Ambele cărţi sunt extraordinare, dar au fost scrise în anii 1930, când lumea tremura sub umbra totalitarismului. Sunt folositoare pentru a înţelege secolul XX, dar depăşite când vine vorba de timpurile tulburi ale prezentului nostru.

Acum avem un autor, David Mitchell, care a făcut o proiecţie în viitor, peste sute de ani, a economiei de astăzi. Şi mai avem şi o ţară – România – în care investitori de peste ocean plănuiesc un vast proiect minier cu cianuri, care s-ar integra perfect în distopia domnului Mitchell.

Iată cum descrie viitorul David Mitchell în „Cloud Atlas”, romanul său care te lasă fără răsuflare:

„Solul este poluat, râurile sunt lipsite de viaţă, aerul e întoxicat, resursele de hrană sunt ticsite de gene modificate. Cei din păturile sociale de jos nu pot cumpăra medicamentele necesare pentru a contracara aceste lipsuri. Zonele afectate de melanom şi malarie avansează anual spe nord câte 40 de kilometri. Zonele producătoare din Africa şi Indonezia care alimentează cererile din Zonele de Consum sunt de nelocuit în procent de 60%. Legitimitatea plutocraţiei, averea sa se subţiază… Singurul său răspuns e acea strategie îndrăgită de toate ideologiile falimentare: negarea.”

Nu e greu de imaginat cum ar putea evolua multinaţionalele de astăzi în astfel de monopoluri descrise de Mitchell. Scandalurile recente legate de vechile companii care nu plătesc taxe, precum Starbucks, Google şi Apple sugerează că rolul principal al guvernământului modern este de a reprezenta marile afaceri. În practică, asta înseamnă că interesele marilor companii vor avea un atu în faţa intereselor oamenilor obişnuiţi sau în faţa mediului.

Acest proces poate fi observat cel mai limpede într-o economie în dezvoltare cum e România, o ţară care este o economie capitalistă modernă de numai 23 de ani. În România, ţară membră a Uniunii Europene din 2007, se poate vedea cum companii precum Coca Cola, McDonalds, Microsoft, VW, Nestle, Danone şi South African Breweries (SAB) au strivit şi dat la o parte competitorii locali. Peste 60% dintre băuturile răcoritoare şi apa îmbuteliată din România sunt acum vândute de Coca Cola, piaţa pentru bere e controlată de SAB şi alte multinaţionale şi peste 80% din mâncare e importată. Microsoft domină piaţa de software şi, fiindcă au investit inteligent în relaţii cu guvernământul şi cu şcolile, au reuşit să ţină pe-afară competiţia de la Linux, care ar fi fost o variantă mult mai ieftină. Uniunea Europeană susţine toate astea prin impunerea unor standarde pe care numai cele mai mari companii şi le pot permite; de exemplu, milioane de ţărani fermieri din România nu mai au voie să-şi vândă laptele, chiar dacă acesta este cu mult superior faţă de orice e pe raft în supermarket.

Însă acest gen de scenariu cu multinaţionalele care iau cu asalt piaţa nu este nou. Ştim cu toţii despre asta. Ceea ce lansează România în categoria „Prima distopie din lume” este imensul proiect minier cu cianuri care ar putea transforma Transilvania, una dintre cele mai frumoase şi sălbatice regiuni din Europa, într-un pustiu distopic. Acest proiect mai e şi un studiu de caz despre cum PR-ul corporatist şi marketingul pot convinge populaţia că distrugerea ecosistemului în care trăieşte îi este benefică.

Roşia Montană Gold Corporation, un fond de investiţii străin, le-a promis românilor mii de locuri de muncă, miliarde de dolari prin taxe plătite şi – cea mai îndrăzneaţă pretenţie ce ar fi putut veni chiar din romanul „1984”– protecţia mediului înconjurător. Realitatea este că 3 sate şi 4 munţi vor fi distruse şi în loc va fi construit un rezervor imens pentru 214 milioane de tone de reziduuri cu cianură (cianura e folosită pentru a extrage aurul din minereu). Niciodată până acum nu s-a mai încercat construirea în Europa a unui asemenea proiect mare de minerit cu cianură. Râurile şi pânza freatică din regiune, inclusiv Dunărea, ar putea fi otrăvite şi doar vreo 200 de locuri de muncă vor fi create. Veniturile din taxele ce vor fi plătite pentru profitul estimat la 20 de milioane de lire nu se cunosc, deoarece contractul companiei cu guvernul român e un secret de stat, iar legile fiscale din România sunt pline de lacune.

Lucrul cel mai extraordinar legat de proiectul de la Roşia Montană este că asociaţia locuitorilor din zonă a reuşit să-l blocheze în ultimii 15 ani. Folosindu-se de avocaţi care i-au ajutat voluntar, ei au reuşit iar şi iar să stopeze proiectul la tribunale, iar asta ne arată că sectorul non-profit şi cel legal din România nu sunt la fel de corupte şi de slabe preum vor mulţi să creadă. Actualul guvern din România încearcă să-i submineze pe opozanţi prin rescrierea Legii Minelor, permiţând operatorilor minieri să ia orice teren le place.

Însă investitorii nu vor ceda. Acesta e un test pentru industria internaţională de minerit: modelul lor de afacere depine de ţări guvernate prost sau cu rea-voinţă, precum România, care să se plieze pe cerinţele lor şi să le dea acces liber la resursele minerale. Această sfidare i-ar putea încuraja pe unii să se ridice împotrivă, iar aşa ceva nu se potriveşte cu viziunea de viitor a marilor companii miniere.

Am tot scotocit pe internet să citesc cât mai mult despre proiecte similare cu cel de la Certej şi cu cel de la Roşia Montană şi aşa am ajuns la site-ul MineritModern.ro, un site evident pro mineritului, însă, fiindcă e un agregator de ştiri pe această temă, e o bună sursă de informare despre poiectele de explorare şi exploatare minieră din România. Aşa am aflat că la Rovina, în judeţul Hunedoara, corporaţia Carpathian Gold Inc. anunţase în iulie 2013 că e gata să înceapă mineritul de suprafaţă din august 2013 (video aici). Carpathian Gold Inc. e o companie mai micuţă, care are activităţi în Brazilia şi la Rovina. Potrivit unui articol din 2011 publicat de jurnalistul Mihai Goţiu, Carpathian Gold Inc. mai avea pe site şi licențele din Ungaria și Bulgaria, care nu mai apar, căci în cele două țări s-au votat legi anti-cianură. În acelaşi articol menţionat sunt şi imagini cu dimensiunile care mi se extraordinar de mari (nu ştiu unde o să mai am de mers acasă) ale proiectului de minerit de la Certej (imagini preluate de pe www.egoldfields.com, companie ce a deţinut anterior dreptul de explorare la Certej, preluat de EldoradoGold).

Într-un articol din martie 2013 publicat în săptămânalul hunedorean Replica.hd de Ciprian Iancu (coincidenţă de nume cu Ciprian Iancu, fost jurnalist de la Cluj) scrie că la Rovina „dacă aprobările finale vor fi date în 2017, exploatarea în sine va fi demarată în 2019, intervalul de doi ani fiind necesar pentru lucrările de pregătire a exploatării.” Acelaşi articol informează că „până la începerea primelor lucrări, mai e nevoie de aproape 90 de avize şi aprobări.” În acel articol se mai spune că la Rovina nu au fost probleme fiindcă nu a fost vorba de cianurare, compania susţinând că va duce minereul să-l prelucreze în afara ţării noastre, dar înţeleg de pe site-ul Carpathian Gold că acum cianurare vor şi ei.

Numele lui Carpathian Gold mi se pare dubios fiindcă sugerează că se urmăreşte extinderea activităţilor în Carpaţi. Pentru o corporaţie care vrea să construiască exploatări de suprafaţă, prin cianurare, care presupun aruncarea în aer a munţilor, măcinarea lor şi transformarea în gropi, e destul de ironic să poarte numele unui lanţ muntos. Deocamdată, la Rovina, s-au făcut pregătiri intense, dar nu s-a folosit cianura (aşa zic ei în materialul video), fiindcă, evident, nu au aviz de mediu să facă asta. Carpathian Gold Inc. a postat videoul de mai jos în iulie, când promiteau update-uri lunare, iar în august au dat doar un comunicat despre acţiunile lor la bursă, comunicat care vine cu avertismentul „NOT FOR DISTRIBUTION TO UNITED STATES NEWSWIRE SERVICES OR FOR DISSEMINATION INTHE UNITED STATES” (adică să nu fie publicat în SUA), fiindcă aceste acţiuni nu fost înregistrate conform legislaţiei americane şi nu pot fi vândute sau cumpărate în SUA. Mă rog, dubioasă şi chestia asta cu acţiunile.

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Văzute/ văzubile și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la „România – exploraţi grădina carpatică” poate deveni „România – exploraţi grădina de cianură”

  1. Cristina spune:

    Daca citesti mai atentz tot articolul lui Ciprian Iancu, vei vedea ca acolo oamenii aceia declară că vor folosi procedeul flotaţiei, care, cică, nu are nimic a face cu cianurile… Se prea poate ca, între timp, să-şi fi schimbat şi cei de la Carpathian Gold planurile din martie şi până acum. Dar… să zicem tot ce se zice, aşa cum se zice.

    • zoldike spune:

      Păi aia am şi zis, că s-au răzgândit (vorba vine): ” În acel articol se mai spune că la Rovina nu au fost probleme fiindcă nu a fost vorba de cianurare, compania susţinând că va duce minereul să-l prelucreze în afara ţării noastre, dar înţeleg de pe site-ul Carpathian Gold că acum cianurare vor şi ei.”

  2. Cezar spune:

    Draga Zoldike, scrii frumos articole si ai coerenta in povesti, … si imi place ca le documentezi pe cat poti cu ajutorul diverselor surse de pe net. Te-as sfatui totusi sa te mai documentezi despre procesele tehnologice implicate in minerit, sau sa consulti oameni cu pregatire serioasa in domeniu (geologi, de preferinta cu doctorate, ca sunt multi geologi praf ce au iesit pe banda rulanta in ultimii 20 ani) pentru a putea discerne mai bine problemele si a avea mai multa credibilitate. De ex., cianurarea nu se face turnand cianuri peste minereu, ci se opereaza in containere metalice solide de unde nu scapa nimic (nu stiu un caz in istorie de contaminare din uzina de cianurare). Flotatia e doar un procedeu de separare a fractiei grele, concentratul obtinut fiind de asemenea cianurat, deoarece acesta este singurul proces cunoscut la ora actuala care poate dizolva aurul si argintul si care sa fie si rentabil economic (nu exista nici o exploatare de aur fara cianurare). Dupa extragerea aurului dizolvat, amestecul de roca fin maruntita si apa (arata ca un noroi) trece prin filtre unde se recupereaza 70% din cianura (ca e scumpa si altfel nu o sa mai faca profit exploatarea) iar restul se evacueaza intr-un iaz de decantare, sarurile de cianura se vor descompune sub actiunea razelor solare in termen relativ scurt. Aici au aparut probleme la alte exploatari, avand fie ritmul de deversare prea mare, facand economii la constructia iazului de decantare (cum au facut si comunistii la noi), erori umane (cazul Baia Mare 1999). E o intreaga poveste aici … si mi-ar placea ca oameni ca tine, care stiu sa scrie frumos si structurat sa le poata filtra cum trebuie.

  3. Pingback: Colac peste Certej | Zoldike's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s