Povești de la Certej, fără cianură (Intro)

Să ne imaginăm că țara asta e o bucată proaspătă de brânză telemea pe care unii vor să o facă șvaițer, cu pretextul că șvaițerul e mai valoros. Dar șvaițerul, acest cașcaval mai fin, nu e decât o grămadă de resturi vechi, fermentate, cu multe găuri între ele.

Peisaj de la Certej

Urcând prin pădure, spre poiana unde erau prunii încărcați ce trebuiau scuturați și culeși, am zărit, pentru prima dată, sticle de plastic! Și, mai sus, alte câteva sticle. Cine să arunce gunoiul în pădurea noastră de deasupra casei? Ajunși în poiană, am auzit foșnet de frunze. Se întâmplă adesea ca vreun iepure, vreo căprioară sau vulpe să ne iasă în cale. De altfel, în căpița de fân din poiană se păstra urma somnului unui corp de animal. „Cerbul a fost! Dacă era ciuta, erau și urmele mai mici, ale puilor.” Doar că în urma foșnetului s-a ivit dintre copaci vecinul Cosmin Ștolea, unul dintre puținii tineri rămași pe la Certej. Avea în mână alte sticle de plastic. Ce face cu ele, l-am întrebat. A, păi a fugit un pic, c-a avut niște timp înainte să vină un prieten căruia să-i repare mașina, și-a venit să ude pomii. Da, să-i ude, că sunt încă mici și e secetă mare, iar unii s-au prins, dar alții s-au uscat. În toamna asta mai aduce și alți puieți, dar numai de brad că a observat că ăia de pin și molid nu s-au prins. Îi aduce din pădurea lui și îi răsădește în pădurea noastră, printre ștejari și alte foioase. Măcar să mai avem și noi miros de brad, zice. Pădurea lui de brad, singura doar cu brad din zonă, e în perimetrul unuia dintre cele 3 iazuri de decantare care vor apărea în comuna Certej dacă proiectul minier de exploatare cu cianură va fi aprobat. Pădurea, despre care am învățat noi când eram mici că e plămânul verde al planetei, urmează să fie rasă. O, brad frumos, cu cetina tot verde!

bradutul

Aici, in prim-plan, chiar e un brad. Mic.

Mărturisesc că n-am știut cum să mă apuc până acum de vorbit, așa, în public, despre Certej. Eu îi spun „acas-acasă”, dar tu poate o cunoști drept comuna aceea minieră din județul Hunedoara al cărui nume l-ai auzit în sintagma „Certej, fără cianură” pe care niște tineri o urlau în fața Guvernului. Era vremea când se aprobase proiectul de exploatare a aurului de la Certej prin cianurare și tinerii respectivi, în spate având asociațiile de mediu care luptă pentru protejarea Roșiei Montane, se temeau de crearea unui precedent. Adică dacă se permitea să se înceapă exploatarea cu cianură la Certej, ar fi intrat în linie dreaptă și proiectul de la Roșia Montană. Între timp, proiectul a fost amânat dar se trag sforile de zor pentru pornirea lui. Lucrurile stau tot cam așa și acum. Proiectul de la Certej e anunțat pentru 2015/2016,  iar pentru Roșia Montană se votează o lege specială în câteva zile, în septembrie. Oricare s-ar aproba va crea un precedent.

Adresa mea din buletin zice-așa comuna Certeju de Sus, jud. Hunedoara, str. Principală, nr. 34 și, din câte știu, sunt singurul jurnalist cu diplomă de prin părțile locului. Evident că îmi stă ca o piatră de moară pe piept toată tărășenia cu proiectul minier, mai cu seamă că am tot mers la FânFest -Roșia Montană să urlu din toți rărunchii „Tăcere! Resemnare!” cu Implant Pentru Refuz. Problema mea e că pe teme foarte importante nu sunt în stare să vorbesc dacă nu mă pot documenta temeinic. Și, în cazul Certejului, investigații, cum mi-aș fi dorit, nu pot face. Ține de limitele mele personale, ține de faptul că sunt prea de-a casei, de faptul că nu am experiență în anchete. Pentru investigații sper că-și vor face timp cei de la Casa Jurnalistului, care au scris excelent despre exploatarea gazelor de șist. E o serie de materiale așa cum nu se văd în presa cu care cei mai mulți sunt obișnuiți și de care ar trebui să uite odată ce descoperă presa alternativă.

Doar că investigațiile sunt citite de câțiva pasionați cu adevărat de ceea ce se întâmplă, și ignorate de cei mai mulți. De-asta mi-am zis: eh, nu-i bai că nu-s eu în stare să fac anchete și să descopăr adevărul din culisele acestui proiect minier, oamenii oricum sunt mai degrabă interesați de povești! Așa că am să povestesc despre Certejul meu, ca să-l simți ca și cum ar fi și-al tău. Și poate că poveștile vor atinge mai degrabă coarde sensibile și vei vrea și tu să protejezi această comună care, dacă va fi distrusă, ar putea fi urmată de locul unde te-ai născut!

P.S: Dragi colegi de școală răspândiți prin lume, mă aveți pe Facebook mulți dintre voi, e și blogul la dispoziția voastră, hai să discutăm despre ce se poate face acasă în afară de gropi, tuneluri și iazuri cu steril.

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Făcute/făcubile și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Povești de la Certej, fără cianură (Intro)

  1. Pingback: Povești de la Certej, fără cianură (1) | Zoldike's Blog

  2. ai uitat unde ai crescut spune:

    te-as fute-n cur, pana ai ramane gravida!

    • zoldike spune:

      Eu n-am uitat unde am crescut, dar oricine ai fi: ţi-ai uitat cei 7 ani de acasă! Cel mai uimitor e că ai pus corect cratimele, iar pentru asta am să-ţi las comentariul.

  3. Pingback: Colac peste Certej | Zoldike's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s