Secunde umane pe Corabia Nebunilor

Joi n-am putut ieși din casă fiindcă lucram cu Tana la Hoarding Spheres, noul nostru blog pe care-l iubim ca niște mame-elefant (nu de alta, dar gestația a durat tot cam atât, 22 de luni). Ținuserăm minte că vineri e Silent Party în Flying Circus, Cluj, promovat ca primul party în care lumea din public ascultă muzică în căști, de la DJ diferiți, și dansează în tăcere. Party-ul ăsta a fost, de fapt joi, dar am decis să ieșim totuși vineri la zbânțuială, deși în același club era Travka.

Ăștia sunt ăia cu “Corabia nebunilor” (*) și “Vreau să simt Praga”. Acum niște ani, cei care puneau muzică la radioul de la Fân Fest, Roșia Montana, au avut ceva film cu Travka și aproape tot week-end-ul numai asta a trebuit să ascult – ziua, că seara erau concerte. Părerea mea despre Travka e că instrumentalul e sărăcăcios, vocalul mai mult recită decât cântă și prea se vrea grav și profund, iar versurile sunt fără niciun rost, făcute de umplutură.

Vineri am mers în club după 12 noaptea, să ajungem la “după-concert”, direct la zbânțuială. Când am intrat am avut însă un șoc cultural, în Cluj, orașul pe care-l știm de ani și în locul unde mergem des. Locul era schimbat! Era plin. Plin, pliiiiiin, plin, plin, cum nu l-am mai văzut la niciun concert. Om lângă om, de la scenă până în camera întunecoasă din spate. Majoritatea fețelor erau noi, nu puteau fi decât ale acelor oameni care ies la concerte o dată la juma de an sau mai rar. Nu mi-aș fi închipuit că Travka poate scoate astfel de oameni din casă. Am fost la cam toate concertele cu trupe românești din ultima vreme și nu am mai văzut așa îngrămădeală și diversitate de oameni. Măcar dacă era ceva formație străină rock mainstream, înțelegeam.

Dar ce știu eu?! Se pare că toți cei veniți vineri erau interesați să asculte și să se legene gândindu-se la…

“… secunde umane / Iubire, ho, hei, ho, ho, hei /Iubire, hei, hei, ho, hei, hei /Doar să simți că acum e sfârșitul aș vrea / Că dincolo de asta nu e nimic altceva /Doar eu fără tine, doar tu fără mine /Amândoi  în eu /Amândoi în tine”

Asta ar fi noua piesă a formației, promovată la Radio Guerrilla (de ce, când aveți atâta muzică bună în rest?!). Să mai fac comentariu pe text? Iubirea e iubire, când iubești pe bune nu îți dorești ca celălalt om să se piardă în tine ori tu în el, ci fiecare să crească. Și când iubești nu îți dorești apocalipse pentru omul iubit. Travka înțelege iubirea precum simte și Praga. De pe Corabia Nebunilor.

Piesa pe care am înghițit berea cu noduri a fost cea despre:

“Ochiul cere lumină, (aha, profund)
Prezență atât de străină (lumina e străină? de ochi? mhm…)
Când simțul o cere. (care simț? bunul simț sigur nu cere asta!)
Mă prefac în tăcere! (te rog, chiar te rog)
Mă prefac în cădere! (n-aș recurge la gesturi extreme în locul tău)

Ce faci când lumina ta
Pleacă cu altă lumină? (say what? Am ajuns la Înviere?)
Îmi ceri un foc… (deci vorbim aici despre suflete sau despre fumat?)
Și te prefaci că nu ai nicio vină!“. (nu, chiar n-am, am încercat să evit concertul)

Lumea din jur dansa, cânta, simțea, se entuziasma.

Cândva după piesa asta, solistul a spus ceva despre facerea unei revoluții, pentru orice. Cu siguranță așa poți determina oamenii să reacționeze: cu versuri proaste și replici fără conținut, rostite grav la microfon. Cineva a zis că a auzit un îndemn de protest pentru Roșia Montana după replica asta a vocalului și se mira că nimeni nu a reacționat. Dacă și restul au auzit la fel ca și noi mega-mesajul activist de la Travka, nu e nicio mirare. Un solist care vrea să fie și lider de opinie ori spune clar o chestie în care crede și pe care vrea ca publicul să o afle ori, pur și simplu, se abține doar la replici ca “urmează piesa cutare”.

Vineri, după cele 5, 6 piese de la Travka pe care le-am prins, cu toate eforturile noastre de a rata concertul lor, ne-am distrat.

(*) Corabia Nebunilor îmi place fiindcă îmi aduce aminte de o anume seară când am dansat cu oameni dragi și ne-am fluturat părul – cine avea – în vântul unui ventilator de bar. Pe mine mă mișcă muzica de la Travka numai dacă e și un ventilator în apropiere, să mă simt ca în reclamele la șampon. 

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Făcute/făcubile și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Secunde umane pe Corabia Nebunilor

  1. Florina spune:

    super-seara :)…sunt sigură că au să mai urmeze şi alte asemenea momente, deci asta ar fi „avanpremiera”. Apropo, mi-a plăcut comparaţia „era reclamelor la şampon”, exprimă exact sensul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s