Pentru ce dau eu apă la şoareci

Aveam 13 ani, mergeam la cinema o dată la o eclipsă – Cinema Patria din Deva, dar a fost un film pentru care am venit special de la Certej. Prietena mea cea mai bună a insistat pe lângă ai mei şi m-au lăsat să merg la „Titanic”. Ea ştia la ce să se aştepte aşa că a adus un modelino – balon umplut cu făină, pe care l-am frământat amândouă tot filmul. Şi am plâns. Şi am plâns. Şi am plâns. Apoi am mai văzut „Titanic” la televizor şi pe laptop. Şi am plâns. Înregistrasem pe casetă de la radio „My Heart Will Go On”, aveam versurile decupate din revista Bravo, aveam un poster cât mine de mare cu Leonardo DiCaprio lipit pe dulap şi un altul cu portretul nud al lui Rose (Kate Winslet) în interiorul dulapului. Totul e foarte de înţeles la 13 ani. Dar alaltăieri m-am uitat la trailerul de la „Titanic 3D” – că se lansează din aprilie, la anul. Şi mi-au dat lacrimile. :)) Serios! E ca şi cum mi-ar pune cineva o farfurie de ceapă în faţă. Nu are nicio importanţă că de la 13 ani, în ăştia 13 ani câţi au trecut, am chiar avut relaţii, am păstrat şi am pierdut oameni, am trecut prin bune şi rele. De plâns tot plâng când le văd lui Jack şi Rose ochişorii ăia plini de speranţe şi idealuri şi optimism fără fundament. Regizorul James Cameron a făcut filmul perfect de provocat emoţii şi, chiar dacă ştiu de ce chestii s-a folosit ca să mă facă să plâng, tot plâng. Ştii şi la ce te ajută că ştii, adică. Ştiutul e una, simţitul e alta.

Ia, vezi trailerul de la „Titanic” şi spune-mi dacă rezişti fără să ţi se umezească ochii. (Azi, colegul meu subtitra trailerul cel nou în română şi, când m-am uitat la el subversiv să-i şoptesc „Jack! Jaaaaaaack! Jaaaack!”, avea ochii bălăciţi.)

Alt film la care plâng sigur, sigur, de fiecare dată, e „La Vita e Bella” de Roberto Benigni. E cel mai optimist film deprimant cu putinţă. Guido reuşeşte să îi ofere băieţelului lui o experienţă jucăuşă într-un lagăr de concentrare nazist. E cel mai minunat portret de tată pe care l-am văzut vreodată. Şi e ireal, desigur.

Şi alt film la care plâng sigur, sigur, sigur e „Hachiko”, cu un câine Akita – specia cu cei mai inteligenţi şi loiali câini. La ăsta nu am rezistat să mă uit decât o singură dată, când am plâns cu Cosmin cu tot. Şi numai să văd trailerul, mă ia cu plâns. Filmul e bazat pe o poveste adevărată, a unui câine care i-a făcut pe oamenii dintr-un oraş să descopere că prietenia poate dura pentru totdeauna. Cândva o să merit afecţiunea unui câine din ăsta, deştept, fidel, mândru, încăpăţânat şi extrem de frumos. (Doar că lui trebuie să-i placă ţestoasele şi să nu mănânce prea multă carne.)

Mai sunt şi alte filme la care am plâns, dar acum doar la astea cred că aş plânge iar şi iar. La ce filme aş mai putea să plâng?😕

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Făcute/făcubile, Văzute/ văzubile și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Pentru ce dau eu apă la şoareci

  1. Forrest Gump. Scena in care isi cunoaste copilul si o intreaba pe Jenny, din priviri, daca e retardat. Aia mi se pare una dintre cele mai puternice scene din toate filmele pe care le-am vazut vreodata. http://www.youtube.com/watch?v=6hlx2Jr-oG0

  2. Mimi spune:

    La „Hachiko” am plans si eu si cred ca as mai plange de cateva ori :-s. Mi se pare extraordinara loialitatea si capacitatea de constientizare a bietului catel. Chiar mi-a dat senzatia ca e constient de faptul ca face in aceeasi zi, acelasi lucru in mod inutil, dar cu toate astea, nu a renuntat niciodata.

    • zoldike spune:

      Câinii din rasa Akita așa sunt, după ce își aleg stăpânul și se atașează de el îi sunt loiali orice ar fi. Și cred că sunt foarte conștienți, că nu degeaba sunt considerați cea mai inteligentă rasă de câini, rasă cu sânge albastru. În Japonia, Akita e simbol național, rasa fiind trecută printre șapte monumente ale naturii.

    • zoldike spune:

      Daa! Vaca. Întotdeauna m-a enervat la sfârșit că nu și-a dat curul mare mai încolo să îi facă loc și lui Jack pe ușă. Sau să stea cu schimbul. Trebuia să încerce mai tare.

  3. onnahcublog spune:

    Da, deci am avut nevoie de 11 secunde de trailer si eram deja :((

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s