Cum n-am sărit în aer

Sursa: http://photopostsblog.comAseară vecinii mei de bloc ştiau că la mine va fi petrecere. Aşa i-a făcut să creadă Bogdan, un fost coleg de redacţie, căruia i-a venit ideea să se folosească de adresa mea pentru a documenta un articol de presă despre vecinii care sunt sau nu de acord cu chefurile de apartament. Vecinii mei au fost ori absenţi, ori de acord. Sunt o norocoasă!

Am făcut totuşi petrecerea, să nu-i fi pus pe vecini să semneze de formă. I-am invitat pe noii prieteni: Lilly, Marshall, Ted, Barney şi Robin. Poate îi ştiţi din barul ăla deschis mai de mult – „How I Met Your Mother”. Am ascultat Limp Bizkit şi Nine Inch Nails, The National şi Ulver, Radiohead şi Devendra Banhart cât timp eu m-am jucat solitaire şi i-am lăsat şi pe ei să fie solitari. Apoi, ca o gazdă bună, m-am dus să-mi fac de lucru la bucătărie. Aragazul aştepta să-l bag în seamă de-o vreme. L-am dat cu loţiuni şi l-am mângâiat pe faţă. Era cam pătat ca de pojar – pojar de uleiuri încinse şi cafea vărsată, aşa că m-am apucat să-l scarpin bine. Îi plăcea, s-a luminat la faţă, doar că, la fel cum se întâmplă uneori când cineva se simte prea comod în preajma mea – îmi mirosea a ceva… dubios. În cazul aragazului nu putea fi decât mercaptanul, odorizantul de la gazul metan, dar butoanele erau închise. L-am tot mirosit şi mi-am dat seama că mirosul vine pe ţeava din spate. Logic!

Am luat o cârpă într-o mână şi chibirtele în cealaltă, am mers în cameră să văd ţestoasele ultima dată şi apoi am revenit să aprind chibritul şi să-l plimb pe lângă ţeavă, să verific dacă sunt scurgeri într-adevăr. S-a aprins o flăcăruie mică, albastră pe care am stins-o cu cârpa. Filetul se slăbise în timp, cum am mutat aragazul să-l spăl aşa că l-am strâns tare. Am aprins un alt chibrit (ce-mi mai place Fetiţa cu Chibrituri de Anderson!) şi nu a mai fost nicio flacără pe ţeavă. Ca să închei cu aragazul, am luat nişte pliante publicitare şi i-am înălţat picioarele din faţă să stea şi el, în sfârşit drept, deşi podeaua bucătăriei e turnată strâmb.

M-am întors în cameră să le spun ţestoaselor şi noilor prieteni din „How I Meet Your Mother” că am intrat în bucătărie femeie şi m-am întors (şi) bărbat.

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Eu cu mine şi cu Ralu și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Cum n-am sărit în aer

  1. Cum sa faci asa ceva :-o!

    • zoldike spune:

      Cum nu?😀 Pe fb mi-a pus cineva comment că trebuia să verific gazul cu apă cu săpun, care să facă balonaşe. Yeah, righ, că atunci când aprind ochiurile să gătesc ceva fix tot cu balonaşe fac asta. :)) N-a fost niciun risc real, am rezolvat problema ca un bărbat.

  2. DianaEmma spune:

    Dar ce petrecere… ecleptică.😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s