Haosul e realitate. Realitatea e haos

To share is to care!
Add to FaceBookAdd to Twitter
Mănânc un morcov cu brânză sărată. Dau din picioare, cu laptopul în brațe, scuturând încântată „noii” papuci verzulii pe care Tana i-a găsit într-un second din Mărăști, cu 10 lei și i-a cumpărat pentru mine (I-am dat banii că așa e frumos între adulți, să faci chestii, dar cu măsură. Gestul e cel ce contează, mi-a luat papuci!!). Azi îi duc lui Cosmin papucii de casă în noua lui casă. Mâine începe Comedy Cluj și voi vedea multe filme până în 23 octombrie. Apoi fac o pauză, iar din 25 în 30 octombrie merg la Sibiu să văd filme documentare la Festivalul Astra. Mâine vine cineva să repare robinetul de la bucătărie și să aerisească caloriferul. Am spălat prosoapele de mână, nu mai aștept până pot merge undeva să spăl la mașină. Undeva în Danemarca e Melinda. Undeva în Anglia e Andreea. Undeva la Târgu Mureș e sora mea. Undeva în Cluj e Mihai. Undeva în Italia e Oana. Undeva în Budapesta e Timea. Undeva la Alba-Iulia e Mimi. Haosul e haos. Și așa mai departe. Eu sunt o sferă care doar va face mereu parte din haos, dar mă mișc în ritmul meu, pe picioarele mele și fac și eu ce haos vreau. Toți suntem asemenea sfere.

Cum mi-am dat seama ce-i făcea pe americani o națiune atât de pericuoasă și nefericită, care n-avea nimic în comun cu viața adevărată, m-am hotărât să mă abțin de la a mai spune povestiri. O să scriu despre viața adevărată. Fiecare persoană o să fie la fel de importantă ca oricare alta. Toate faptele vor avea aceeași greutate. Nimic n-o să fie omis. Să facă alții ordine în haos. În loc de asta, eu o să fac haos în ordine, ceea ce cred că am și făcut.

Dacă toți scriitorii ar vrea să facă asta, atunci poate că cetățenii care nu lucrează în domeniul literaturii vor înțelege că nu există ordine în lumea din jurul nostru, că, în loc de asta, trebuie să ne adaptăm la cerințele haosului.

E greu să te adaptezi la cerințele haosului, dar nu imposibil. Eu sunt dovada clară: nu e imposibil.

(Kurt Vonnegut, Micul dejun al campionilor, editura Polirom, 2008, pag. 242)

Azi, printre multe alte chestii, am ascultat și o piesă de la Coldplay, la Radio Guerrilla. O piesă Coldplay care nu e deprimantă. U-huuuu!

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Eu cu mine şi cu Ralu, Făcute/făcubile și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Haosul e realitate. Realitatea e haos

  1. onnahcublog spune:

    si-ti suna telefonul🙂

    • zoldike spune:

      sunt tot felul de conectivităţi şi conexiuni. structurate haotic😛 important e că nicio sferă nu e singură decât dacă încetează să se mai rotească în jurul axei sale. atunci rămâne statică şi nu mai vede nimic în jur şi nici nu se mai poate ciocni cu celelalte sfere – chestie care îi face bine, fiindcă sferele nu se rănesc când se ciocnesc, îşi dau avânt. (ai avut parte de puţină teorie a sferelor, religia făcută cu Tana în ultimii ani :P) >:D<

      • Oana Florea spune:

        Ma, suna destul de plauzibil. O sa fac o rezervare la guruTana pe cand aterizez pe acasa, ca sunt in cautare de religie. Vreau o religie plauzibila, minim imposibila de verificat stiintific, maxim demonstrata deja, fara dumnezei ipotetici, simpatica, pozitivista si cu o perspectiva incitanta pe termen lung.

  2. Mihai spune:

    nice, imi place blogul tau. asteptam mai multe cronici de film si de teatru! bravo!!!

    • zoldike spune:

      mersi!🙂 vin, vin cronicile de film. azi începe Comedy Cluj. voi publica chestii mai degrabă pe CinemaRx.ro, dar de acum pun trimiteri şi pe blog. În loc de teatru, am fost la multe concerte săptămânile astea, dar n-am scris fiindcă mă întorceam târziu. Dar vreau să aduc şi muzica aici, fiindcă în viaţa mea offline e multă muzică.

  3. zoldike spune:

    Nu am fost la Scorpions. Nu ascult. În ultima vreme am fost la Mr. Meeble, White Walls cu Luna Amară în deschidere, Omul cu şobolani, The Monojacks, Silent Strike. Mr. Meeble a fost foarte ok. Silent Strike îmi place doar când e mai strike, decât mai silent, adică părţile de dans. În rest, e f ok pentru ascultat acasă / job. OCS nu mai ascultasem de la Festivalulul de la Periam acum vreo 5 ani, când vocalul era beat şi a fost horror, dar de data asta a fost fun. The Monojacks am văzut şi ascultat pentru prima-prima dată. Tot ce ştiam e că vocalul era cel de la AB4; au fost mai buni la cele două piese de bis, când în sfârşit nu mai aveau trac şi au transmis ceva energie către public. White Walls seamănă cu Subscribe, o trupă care e printre preferatele mele. WW sunt din Constanţa şi au reuşit să pornească în turneu european, ceea ce-i tare de tot. Pentru Luna Amară sunt fan de vreo zece ani. Top fan.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s