Antropologia aplicată care nu s-a mai aplicat

To share is to care!
Add to FaceBookAdd to Twitter

One my favorite pictures by me. O poză mai veche, de când nu mi-era lene/târşeală/teamă să fotografiez.

La început de primăvară în 2010 nu aveam nicio idee ce să fac cu mine şi cu viaţa mea. Iarăşi nu aveam job, Tana urma să se mute la garsoniera ei, iar eu nu ştiam cum aş putea face să îmi ţin chiria, dar mai ales să rămân în Cluj. Aşa am decis că trebuie să fac master. Şi-mi doream ceva din care să învăţ despre mine şi despre oameni. Am ales „Antropologie aplicată” la Facultatea de Sociologie, fiindcă, la un moment dat asta mi-am dorit să merg să studiez la Budapesta, la Central European University. Apoi, cu cât am mai citit câteva interviuri de-ale profului coordonator şi am conversat în două mailuri, eram convinsă că va fi absolut fabulos, minunat, extraordinar. Am dat examenul de limbă franceză (m-am mirat că mai ştiu să învăţ), am prelucrat lucrarea de licenţă de la jurnalism în lucrare de aplicare la master, am scris scrisoare de intenţie.

Ziceam eu aşa: „În plus, îmi doresc foarte mult să studiez antropologie pentru că aş putea, în sfârşit, să construiesc punţi solide de legătură între toate domeniile care mă pasionează: jurnalismul, istoria (cu precădere evenimentele care includ manipularea marilor mase de oameni), arta (partea ei vie şi dinamică) şi medicina (influenţa bolilor şi a dizabilităţilor asupra percepţiei individului, dar şi felul în care sunt afectate relaţiile de familie şi din societate). Aştept cu nerăbdare să vă am ca profesori!”

Am intrat la masterul „Antropologie aplicată” la buget. Era prima dată când eram cu adevărat în extaz datorită şcolii. Mega mare realizare din toate punctele de vedere, mai ales după o facultate făcută mai mult în scârbă decât cu drag, la taxă. Numai că nici măcar nu s-au completat toate cele 15 locuri la buget de la „Antropologie aplicată” aşa că masterul s-a anulat. Am fost mutată cu tot cu locul la buget la „Cercetare sociologică avansată”. M-am străduit să mă conving că voi avea ce să învăţ şi de acolo, că poate mă va ajuta la ceva să învăţ statistici şi teorii. Între timp mi-am găsit job care îmi şi place, iar ideea de a merge la un masterat de umplutură în locul celui pe care mi l-am chiar dorit a devenit străină de mine.

Astăzi am fost să îmi scot dosarul de acolo, cu adeverinţa de licenţă şi certificatul de absolvire a liceului. Simt nevoia să nu mă mai las împrăştiată peste tot, chiar dacă acum nu am nevoie de acte. Dar de ce să mă complic?! Dipolma de BAC şi cea de licenţă trebuie să merg să le scot mâine de la facultatea de jurnalism, căci mi-am dat licenţa abia în februarie 2010 şi actele cam acum ar trebui să fie gata de scos.🙂

Masterul nu-l regret fiindcă anul acesta, mai mult sau mai puţin conştient, am făcut antropologie aplicată. Am învăţat foarte multe lucruri despre mine şi despre oameni, iar de-acum le aplic.

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Făcute/făcubile și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Antropologia aplicată care nu s-a mai aplicat

  1. cel ce spune spune:

    fugitzi baaaaaa, nu lasa-tzi fetele sa faca antropologie aplicata pe voi ca iese de minune:))))))))))))))))))

    • zoldike spune:

      Corect e „nu le lasaţi” (eu nu le las, tu nu le laşi, el / ea nu le lasă, noi nu le lăsăm, voi nu le lăsaţi, ei / ele nu le lasă ) în loc de „nu lăsa-ţi”, iar a ieşi ceva de minune înseamnă să fie minunat, extraordinar, formidabil şi presupun că ai vrut să spui ceva exact contrar.🙂

  2. :)) sau mai degraba ceva emoticon care rade si plange in acelasi timp..
    sper doar ca aceasta gresala sa nu ajunga sa fie la un moment dat considerata „corecta”.. atat de des apare incat ti-e si rusine sa-i mai corectezi.. chiar ieri am dai comment la ceva necunoscuta pe fb.. pe langa multele greseli de genul „-ti”, a mai scris si „pentr-u”..
    sa zicem ca pot intelege de unde vine „-ti”.. dar „-u” ???

    • zoldike spune:

      Tomi, dragă, când eram în generală toţi mă băteau la cap să mă fac profă şi am spus că nu aş fi fericită să-mi bat capul cu 20 de copii pentru a le băga informaţii în cap. Câte unul pe rând e ok. Doar am terminat jurnalismul şi mi se pare de datoria mea să protejez limba şi exprimarea. „pentr-u” e un coşmar!

  3. onnahcublog spune:

    Cel ce spune mai bine nu ar face-o🙂 I love your skirt. Nu te-am vazut live niciodata cu ea. Culoarea e absolut geniala🙂

    • zoldike spune:

      Tu, dar nu sunt eu în poză. Eu sunt fotograf. Fiindcă eram cândva şi fotojurnalist. Nu mă trăgeam pe cur de la pozatul oamenilor pe stradă şi făceam poze faine. Aia e una dintre ele. Îmi place cum comunică galbenurile din poză. Sunt cele două linii, de la bordura trotuarului şi de la pod, galbenul fustei şi în spate, pe bloc e o reclamă cu o tipă în bluză galbenă. Umbrela e roşie ca şi cisterna. Şi strada inundată e elementul dramatic faţă de care tipa reacţionează vorbind la telefon în şlapi, în timp ce maşinile ocolesc apa. E despre coincidenţe, galben optimist în zile de ploaie, dammage control, relaxare în orice condiţii şi bunul simţ al şoferilor care ocolesc prima bandă pentru a nu uda leoarcă pietonii. E un haos frumos.😀

      • Oana Florea spune:

        Ralu, puteam sa ma jur ca esti tu! Tu acum vreo 3 ani, cand eu nu te stiam, cu parul mai inchis la culoare:)) Gasisem ca si argument in capul meu bluza neagra pe care imi parea ca o vazusem de multe ori. Fusta nu o gaseam prin imagini, de asta iti vindeam pontul: caut-o ca e tare :))

  4. zoldike spune:

    Tu, dar nu seamănă cu mine decât că e tot femeie. :)) Înainte să mă ştii tu eram foarte roşcată, şi înainte de asta aveam părul scurt cu şuviţe blonde. Cu părul închis la culoare nu am fost niciodată. Maieu sort of ca ăla am, atâta că e hippie şi, deci, pe alt film😛 Fusta e drăguţă, poate dau de ceva similar în second.

  5. Pingback: Întâlnirea întâmplătoare cu omul care a vrut să inventeze potenţiologia | hoardingspheres

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s