Whatever Works!

To share is to care!
Add to FaceBookAdd to Twitter

Această prezentare necesită JavaScript.

Când îmi vine să mă gândesc la ceva nasol, nu mă gândesc. Şi dacă tot îmi vine, atunci mă uit la haine. Colorate şi cu croieli interesante. Uneori visez că o să îmi iau maşină de cusut să-mi fac chestii similare, alteori doar mă cufund în imprimeuri. E ca un fel de tehnică de meditaţie pentru mine, care sunt o persoană foarte vizuală.

Întotdeauna e bine să îţi (re)aminteşti sau să ţi se spună verde în faţă că nu îţi poţi lăsa mult timp camera în dezordine şi mintea plină de mizerii, dintre care multe nici nu sunt ale tale. De obicei îmi place să mă uit la fotoreportaje jurnalistice, numai că, în afara celor puse de Vlad Gherman şi Mihai Biriş de la nunţile la care lucrează ca fotografi, văd tot felul de chestii din zone de conflict. Imagini foarte puternice, dar care mă descarcă psihic. La ediţia trecută a World Press Photo chiar numărasem toate imaginile câştigătoare în care apare vreo persoană zâmbind sau răzând şi erau doar 5, 6 asemenea ipostaze din zeci de poze. Am vrut să scriu atunci despre „lumea noastră lipsită de zâmbet”, dar m-am lenevit după ce am scris alte două posturi despre WWP. Ideea e că, da, se întâmplă chestii nasoale, tot timpul, unele mie, altele altora. Poţi să suferi fără măsură fie pentru cele personale, fie empatizând cu diverse drame şi tragedii. „Material didactic” este copleşitor de mult.

Eu m-am plictisit să fiu Drama Queen*, mi-am dat seama că nu mi se potriveşte, că ăsta e un personaj creat, în pielea căruia am intrat datorită fricilor şi anxietăţilor. Însă, costumul de Drama Queen mi-a rămas prea stâmt, culorile pe care le are mi se par stridente, iar ţesătura s-a scămoşat. Nu mă mai pricep aşa de bine să îmi plâng de milă, aşa că mai bine renunţ la reprezentaţiile cu acest personaj. De ceva timp evit să mă mai uit la imagini cu oameni căsăpiţi prin diverse părţi de lume şi mă uit la haine, papuci, poşete. Şi animalele sunt ok pentru încărcat psihic. Şi muzica – la asta e Tana specialistă, să găsească muzici şi să-şi crească stări de spirit din ele. Sau mai sunt MeMe-urile astea pe care le foloseşte atâta lume.

Whatever works!

*Poate să fie şi amuzant să fii Drama Queen, deşi numai pentru tine.

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Eu cu mine şi cu Ralu, Văzute/ văzubile și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s