„Suntem toţi nazişti pe undeva” – Lars Von Trier (Bonus: Bukowski)


To share is to care!
Add to FaceBookAdd to Twitter
Regizorul danez Lars Von Trier a dat-o în bară anul acesta la Cannes, la conferinţa de presă pentru noul său film „Melancholia”, când a ajuns să spună că îl înţelege pe Hitler. Nimeni nu l-a pus să spună asta începuse să vorbească despre un celebru arhitect nazist, s-a lăsat dus de valul propriilor vorbe, rostite şi nu prea gândite, şi a gafat. Se mai întâmplă. De ce nu i s-ar întâmpla şi unei celebrităţi? Doar nu vin toţi cu replicile memorate… Bineînţeles că, fiind vorba despre nazism, spiritele s-au inflamat repede, fiindcă aşa „le şade bine” unor europeni. Mă gândesc că dacă ar fi spus ceva despre vreun personaj istoric malefic de prin Asia sau Africa reacţiile ar fi fost altele.

De la Cannes încoace (unde a devenit persona non-grata) lui Von Trier îi vine greu să se oprească din vorbit despre nazism şi mai tot continuă cu mambo-jambo-ul. Probabil fiindcă tot despre asta e întrebat, în loc să fie întrebat de filmele sale. Acum câteva zile, la început de septembrie, regizorul a fost la Berlin unde a rulat o retrospectivă a filmelor sale şi a vorbit despre nazism taman cu germanii. Dar a zis o chestie care explică tot (bine, am să mă laud că înţelesesem din prima, de la Cannes, dar acum e spusă foarte limpede).

There was a point to this whole thing. I think history shows that we are all Nazis somewhere, and there are a lot of things that can be suddenly set free, and the mechanics behind this setting-free is something we really should really investigate, and the way we do not investigate it is to make it a taboo to talk about it. Sursa.

Da, pe undeva toţi suntem nazişti. Mi-a trebuit mult mult timp şi mi-au trebuit multe cărţi despre nazism, lagăre de concentrare şi Holocaust pentru a putea recunoaşte asta, dar toţi avem potenţial de a face mult, mult rău. E o mare ipocrizie să ascundem răutatea din noi şi e foarte periculos să o ascundem fiindcă răul lucrează şi mai cu spor în beznă şi ignoranţă. Cât timp analizăm, cercetăm, comunicăm, dezbatem etc. răutatea rămâne în… offsaid (m-am gândit că merge termenul, altul n-am că mă uit cu un ochi la meciul Basel – Oţelul Galaţi).

Suntem fiinţe complexe cu nevoi complexe şi nevoia de a răbufni, nevoia de violenţă, de maliţiozitate există şi ea în noi şi trebuie hrănită. Ţinută la dietă strictă, dar hrănită totuşi, fiindcă o fiară înfometată e de necontrolat şi de neoprit. Că hrănitul e prin jocuri pe telefon în care omori zeci de inamici sub formă de zombalăi mov, că e prin vizionarea unor filme violente sau prin citirea unor cărţi cu şicane şi răzbunări, prin certuri cu cineva sau prin înjurat la meciuri, partea rea din noi trebuie lăsată să iasă şi să-şi mai dezmorţească oasele din când în când.  Or else!

*Tana mi l-a descoperit pe Charles Bukowski, un scriitor genial care a fost mult timp un mărunt funcţionar la poştă. Am ascultat paoezii de-ale sale, citite de el – sunt pe youtube. Încă nu am citit decât vreo 20 de pagini din „Femei” în timp ce spălam haine la Tana şi a trebuit să las cartea că era promisă altcuiva. Lectura a fost ca o săritură într-o piscină adâncă; în câteva secunde eram cufundată şi nu aş mai fi ieşit la mal. Abia aştept să mă întorc acolo! Ceea ce vreau să spun e că Bukowski e printre cei care nu îşi fac iluzii în ceea ce priveşte natura umană. Deloc. Dar felul în care scotoceşte prin măruntaiele răului e de-o poezie care mă face să tremur. Fiindcă măruntaiele astea sunt şi ale mele.

Charles Bukowski îţi recită poemul „The Genius of the Crowd”. Cui nu i se face pielea de găină, probabil e următoarea Maica Tereza sau un alt Gandhi.

there is enough treachery, hatred violence absurdity in the average
human being to supply any given army on any given day

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Eu cu mine şi cu Ralu, Văzute/ văzubile și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s