Fie primit acest week-end prelungit. Amin!

Iată o zi liberă! Fie ca timpul să curgă atât de lin încât să pară că sunt două zile libere.😛

To share is to care!
Add to FaceBookAdd to Twitter

Urmează 15 august şi brusc nu-mi mai încap în piele de bucurie la gândul orelor în plus în care pot citi, pot să mă holbez la filme şi seriale (ca de exemplu, am de terminat jumătate din sezonul doi din „Modern Family”), pot face planuri cum să mă scutur de blazare şi să mai iau şi alte interviuri mişto – ca acesta cu Alex Trăilă – pe care sper să se găsească cine să le citească şamd. Întotdeauna mă iau prin surprindere zilele astea libere. Şi 15 august, ziua de naştere a lui Napoleon şi a lui Ben Affleck, dar şi ziua tristului sfârşit a lui Constantin Brâncoveanu, e liberă fiindcă mulţi oameni o comemorează pe Sfânta Maria, care a murit în această zi. Mai e şi ziua Artileriei Antiaeriene şi a Rachetiştilor (fascinant, de-a binelea) şi Ziua Marinei – chestie mai cunoscută, de care îmi amintesc de pe la tv, mai cu seamă de când marinarul Băsescu a ieşit de pe mare pe uscat. Aşadar, fiecare poate marca ziua asta cum vrea în calendar.

Dar ce e important e că în 15 august nu se lucrează în România, conform cu Legea nr. 202/2008 – MO 728 din 28.10.2008.

Am mai spus-o, dar o mai spun că nu mi-e jenă: eu nu cred în toate balivernele astea religioase. Încă nu ştiu în ce cred şi susţin că e mai bine să fie ceva conceptual, nu foarte bine definit şi nepersonificat. Pentru mine Biblia e un roman lung pe care încă nu l-am citit ce-i drept, dar pe care îl ştiu din recenzii, rezumate şi ecranizări şi îmi sfidează logica şi simţul raţiuni cam tot atât cât un SF. Însă trebuie să fiu sinceră şi să mărturisesc că mă bucur (dar numai din acest unic motiv) că România e o ţară preponderent creştin-ortodoxă atunci când pică în timpul săptămânii câte o zi din asta liberă, în mod legal. Că oricum mi-o petrec în cele din urmă muncind, într-un fel sau altul, e cu totul altceva. Dar muncesc cu mult mai mare plăcere când ştiu că e zi liberă oficial!

Dacă am fi o ţară cu o populaţie majoritară care să declare deschis, oficial şi înregistrat că e nereligioasă, probabil am mai rămâne doar cu sâmbătă liberă şi am lucra aproape non-stop. Deşi nu înţeleg de ce nişte „oameni fără dumnezeu” (dumnezeu bine standardizat, formatat şi bun de comercializat, adică) n-ar putea să-şi stabilească nişte pauze legale ici şi colo, sub nişte pretexte raţionale.

Bine, ok, „Ziua liberă pentru recuperat lecturi neterminate” nu sună la fel de poetic ca „Adormirea Maicii Domnului” şi nici „Zilele Îmbuibării fără Rezerve” nu sună la fel precum „Crăciun”.  Dar, pentru mine, în realitate, ăsta le e oricum numele. Mă întreb pentru câţi alţii?!

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Eu cu mine şi cu Ralu, Făcute/făcubile și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s