Despre aborigeni şi gardul anti-iepuri

To share is to care!
Add to FaceBookAdd to Twitter

Diversitatea e una dintre sursele nesecate de bucurie, fiindcă înseamnă (şi) tot ce e nou şi interesant pentru cineva. E ceea ce stă la baza succesului unei reviste celebre ca National Geographic (cu varianta autohtonă, asta). Diversitatea e în strânsă legătură cu una dintre cele mai mari calităţi umane – curiozitatea şi cu dorinţa şi nevoia de progres.

Fără diversitate am fi cu adevărat săraci şi trişti, lipsiţi de entuziasm şi de soluţii. Am fi la fel şi am face lucrurile într-un singur mod. Probabil mulţi ar muri devreme, răpuşi de plictiseală. Eu sigur.

De-asta mi-e greu să înţeleg imboldul prea des întâlnit la oameni de a vrea să-i stârpească pe cei diferiţi. În loc să învăţăm unii de la alţii şi să evoluăm, fără a ne omogeniza neapărat. Nu sunt de acord nici cu acele „diferenţe de opinii” născute în anumite societăţi umane care susţin oprimarea şi mutilarea femeilor în fel şi chip. Nu sunt pentru susţinerea diversităţii pur şi simplu, cu bune şi cu rele. Doar cu bune.

Îmi dau seama că e greu de a discerne întotdeauna ce e bine şi ce nu e bine la cineva care e diferit. În primă instanţă se poate ca tot ce e diferit să pară greşit. Cum li s-a părut coloniştilor stilul de viaţă al aborigenilor din Australia. Semi-goi, mai mult nomazi, trăind de pe urma pământului fără a se strădui să-l facă mai productiv – se hrăneau doar din cules şi vânat. Coloniştilor li se părea un mod de viaţă rudimentar, înapoiat. În plus nu le plăceau aborigenii şi fiindcă erau coloraţi. Negri.

În filmul „Rabbit Proof Fence” e vorba despre Generaţiile Furate de aborigeni – copii ai indigenilor australieni luaţi cu forţa de coloniştii albi, pentru a-i educa, dar de faptpentru a-i transforma în servitori şi pentru a le „spăla” culoarea prin „încrucişări” cu albii. (Căsătoriile erau analizate în prealabil şi aprobate de autorităţile coloniştilor.) Furturile copiiilor aborigeni au început prin 1869 şi au continuat chiar până în 1970!

Dezbaterea despre Generaţiile Furate ale aborigenilor continuă şi azi, procesul de dezrădăcinare al indigenilor australieni fiind negat de unii istorici. De altfel nu-i mare mirare, şi Holocaustul e negat de câte unii. Oricum, guvernul Australiei şi-a cerut oficial scuze în 2008 faţă de aborigeni pentru distrugerea familiilor şi a tradiţiilor culturale.

Potrivit Wikipedia, numărul de aborigeni din Australia actuală e aproximativ egal cu cel de dinaintea venirii coloniştilor, doar că aborigenii contemporani şi-au uitat limbile. Din cele vreo 250 de limbi vorbite în Australia, aproximativ 200 au dispărut sau sunt muribunde. Aborigenii de acum vorbesc engleză australiană aborigenă, în mare parte.

„Rabbit Proof Fence” e făcut după povestea unor fetiţe aborigene duse cu forţa într-o tabără de re-educare şi care străbat sute de kilometri prin deşert, până ajung acasă. La sfârşitul filmului apar adevăratele eroine, ajunse la bătrâneţe, după o viaţă presărată şi de alte necazuri provocate de oamenii albi.

Mi s-a părut fascinant şi extraordinar cum au putut ajunge fetele acasă singure, bazându-se numai pe instinct şi pe natură, în timp ce erau urmărite de oameni cu hărţi şi cu maşini. Să trăieşti în armonie cu natura, capabil de a te descurca pe propriile picioare, fără gadgeturi şi tehnologie e reuşita supremă. Le era greu să înţeleagă coloniştilor de acum 150 de ani şi ne e tot mai greu să înţelegem nouă, celor care stăm mai toată ziua la calculator.

Everlyn Sampi, cea care joacă rolul principal din „Rabbit Proof fence” şi duce în cârcă tot filmul şi la figurat şi la propriu (personajul ei îşi cară sora mai mică prin deşert), e de origine aborigenă, mama ei fiind dintre copiii Generaţiilor Furate. Bunicul din partea mamei lui Everlyn era un scoţian ce a venit în Australia, s-a căsătorit cu o femeie aborigenă şi au avut împreună opt copii.

Născută în 1988, Everlyn aparţine tribului Bardi. Interpretarea ei din filmul din 2002 i-a adus premiul Australian Annual Lexus IF pentru Cea mai bună actriţă. Din 2007 în 2010 ea a apărut în serialul australian „The Circuit”, iar în prezent se gândeşte să se apuce serios de actorie (zice Imdb.com). Eu tare mai vreau să o văd.

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Văzute/ văzubile și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Despre aborigeni şi gardul anti-iepuri

  1. Reblogged this on World Wide Weber and commented:
    The topic for tomorrow’s class is cultural norms and values in traditional communities and modern societies (yes, I just made a combination between the course topic and seminar topic. but when did we ever draw a clear line between these activities?). Here’s some food for thought until then – an older blog post that the blogger recommended after I shared on Facebook an article fromThe Guardian about the heartbreaking modern eugenics allowed and practiced in nowadays Autralia (did I use some normative words in this sentence? Of course I did. To some extent, social scientists have the opportunity to form opinions based on information and to care&act as citizens) – http://www.theguardian.com/commentisfree/2014/mar/21/john-pilger-indigenous-australian-families
    Yours truly,
    Dr. Whoifof

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s