detalii… Detalii!

To share is to care!

Add to FaceBookAdd to Google BookmarkAdd to StumbleUponAdd to Twitter

"Tsotsi", premiat cu Oscarul pentru Cel mai bun film strain

Felul meu de a mă uita la filme e complet defect. Întotdeauna îmi vine să mai fac şi altceva pe lângă. Să-mi divizez atenţia. Nu ştiu exact când a început chestia asta şi de ce. Îmi aduc aminte că în liceu m-am uitat cu fetele de vreo zece ori numai la „Shrek”, cu draperiile trase şi cu ochii lipiţi de monitorul pus pe masă. Nu făceam nimic în plus. Asta dacă nu se pun la socoteală chicotelile, replicile spuse pe de rost ca la întrecere şi nici cântatul melodiuţelor devenite între timp mega hituri bune de agăţat în barurile care nu se mai satură de aceeaşi muzică şi o denumesc cu nesimţire „oldies”. {Cei din Cluj simt spre ce baruri mă shrekuiesc aici cu furie înverzită.}Momentul când am încetat să mai sorb filmele ca pe ceva delicatesă mi-e neclar. O fi fost prin facultate când am fost intoxicată de comedii romantice alese de colega de apartament. O fi fost după ce l-am luat pe Topi (laptopul) şi m-am intoxicat singură cu seriale. Contează doar că am ajuns să adorm în fiecare seară la 15-20 de minute după ce văd titlul unui film şi că nici pe zi nu mă mai pot uita la ceva fără să tricotez, să-mi fac unghiile, să curăţ legume sau mai ştiu eu ce. De-o vreme a început să-mi fie ruşine. Chiar şi după ce reuşesc să văd un film până la capăt, ţin minte din el cam tot atât cât ştiam şi înainte, din sinopsis. Mare păcat. Ce fac e să pângăresc film după film, să nu prind decât ceva cocoloaşe mari şi să trec cu lingura pe lângă toate condimentele aromate, dar fin mărunţite. Acum sunt la cură. Mă uit la film cu mâinile puse cuminţi pe lângă mine şi cu ochii deschişi doar pentru ecran. E adevărat că seara continui să adorm. Ultimul la care am sforăit e „Tsotsi„, un film de Oscar, ce n-avea nicio vină şi pe care încă nu l-am văzut până la capăt.

Se spune că detaliile sunt totul şi nu degeaba se spune. Ştiu asta, dar uitasem când era vorba de filme. Însă de când m-am pus la cură, am reuşit să mă scufund iar în lumea pe care cineva a creat-o ca noi să ieşim din a noastră pentru vreo două ore. Iar acolo sunt aşa de multe bucurii pe care le pot culege. Bucurii care vin din observarea detaliilor şi mă fac să mă simt ca un fel de colecţionar privilegiat. Ca de exemplu, ştiu acum cum separă Meryl Streep albuşul de gălbenuş. Am văzut-o în „The Hours” şi am citit că aşa face şi în viaţa reală.

Eu am fost crescută să sparg oul cu cuțitul, nu cumva să-l lovesc de marginea vasului sau de masă și să mânjesc ceva cu albuș. Felul ăsta de a separa albușul de gălbenuș, o intenționată mânjeală, mi se pare extraordinar de liber și de frumos. O să-l fac!

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Văzute/ văzubile și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la detalii… Detalii!

  1. Pingback: Tocana-i așa bună la Florența | Zoldike's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s