Picnic înainte şi după apocalipsă

Uneori chiar îţi vine să-i invidiezi pe ăştia nomazi. Se mulţumesc cu ce găsesc ori primesc, nu se jenează de prostiile de norme de conduită socială care ne complică nouă viaţa, nu-şi pierd vremea trudindu-şi mintea cum să o scoată la capăt cu facturile lunare şi nici cum să evolueze spiritual. Cel puţin aşa arată de la mine de la balcon, de unde îi observ de când s-a făcut cald. Se tolănesc la soare, pălăvrăgesc, se ceartă, mânâncă, beau, dorm la umbră. Viaţa pare un lung picnic pentru ei.

La picnic

Ieri, înainte de „apocalipsă”, stăteau pe iarbă, la soare, relaxaţi. Azi, după „apocalipsa” prezisă de ceva tip de care nu am habar – ştiu doar de pe Twitter că era în 21 mai, noaptea la 4:00, ei sunt tot la picnic.

Ieri, făceam curăţenie, nu doar aia săptămânală, cât una de nevoie fiindcă nişte muncitori care renovează un apartament patru etaje mai sus au tăiat ţeava de la apa rece din baie şi ne-au inundat pe toţi. Şi am tot făcut curăţenie şi ordine şi nu mai ştiam unde să le mai pun pe toate şi mi se părea că nu se mai termină garsoniera şi că nimic nu mai merge la locul său – toate din vina mea, că am mult prea multe obiecte care nu au niciun alt rol decât că mă fac să mă simt bine acasă.

Aşa, şi mă gândeam cum e să fii liber de casă, de serviciu şi să nu îţi faci griji decât pentru două plase cu cinci ţoale şi nişte rachiu. Şi mă gândeam că nici nu e rău. Chiar nu îi pot condamna că ţin la nomadismul lor, fie el şi modern, cu cerşit în parcare la supermarket şi aprovizionare din tomberon. Are şi nomadismul ăsta avantajele lui. Vine apocalipsa, trece apocalipsa, picnicul rămâne!

Pe descoperă.ro am citit un articol foarte interesant legat de monogamie şi cum a apărut datorită trecerii de la cules şi vânat la agricultură, la construit de case şi apariţiei obsesiei pentru proprietate.

Trecerea omului de la societatea de tip vânător-culegător la cea bazată pe agricultură reflectă povestea căderii din Rai: populaţiile de tip vânător-culegător petrec 20% din timp pentru obţinerea hranei, restul fiind dedicat activităţilor sociale; proporţia este inversată în cazul agricultorilor, care muncesc din greu pentru a-şi obţine hrana. De asemenea, dacă plăcerile sexuale în cazul societăţilor „primitive” erau dese, comune şi nu erau considerate a fi anormale, în societatea bazată pe agricultură, care a adoptat monogamia, acesta a devenit o sursă de ruşine.

*Articolul despre „căderea din rai” şi apariţia monogamiei & proprietăţii private aici.

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Văzute/ văzubile și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s