Sora mea iubește Clujul de la distanță și o înțeleg

Musafirii

Sora mea mai mică, dar mai înaltă a fost în week-end la Cluj, să mă vadă pe mine, chipurile. În realitate, știm amândouă că vine mai degrabă pentru că îi place orașul ăsta, mult mai mult decât cel în care stă ea – Târgu Mureș. Eu m-am bucurat nespus că știam că voi primi cadourile de ziua mea. Ea așa e, îmi aduce mai multe. Rămăsesem numai cu lacul transparent de unghii după ce am aruncat tot conținutul coșulețului cu oje – întărite – recunoscând faptul că nu le mai pot salva cu acetonă, după ani și ani. Pentru o ființă cu tendințe de acumulare a obiectelor care au o cât de vagă utilitate, a fost un pas mare. Mi-a adus soră-mea alte oje, opt – nu așa, oricum.😀 Și mărgele maaari de care nu aveam deloc, și cercei (de care nu pot avea prea mulți) și teniși din ăia chinezești, dar multicolori și cu model hippie din dungi de ațe, care pot să-mi concureze într-o oarecare măsură Converșii deja rupți pe care am dat 100 de lei în 2009 (!!! și acum mi se pare enorm), dar care m-au cucerit cu stropii lor de culoare, ca pe un consumator-clasic -manipulabil. Însă cel mai mult și mai mult îmi place rochia mea nouă cu maci, care e absolut minunată și pe care am purtat-o sâmbătă, duminică și azi.

Soră-mea a venit cu prietenul ei și, de data asta, eu și Clujul ne-am propus să-i distrăm. Că data trecută am fost amândoi cam indiferenți și nu ne-am prea dat peste cap să fim gazde grozave. Clujul a fost foarte activ în week-end, eu am făcut pe ghidul. Am fost așadar la Târgul de carte din Piața Unirii. Soră-mea și-a găsit toate cele trei volume din „Stăpânul inelelor” de Tolkien cu 20 de lei și cred că și dacă nu se mai întâmpla nimic, tot pleca încântată. Eu am găsit o carte despre istoria Islamului – cu copertă verde (altfel nu știu dacă o observam în aglomerația aia, dar verde știu că văd oriunde, oricum, doar de-aia îs zoldike). Și mi-am mai luat „Privind la suferința celuilalt„, un celebru eseu despre fotografia de războiscris de Susan Sontag în 2004. Folosisem cartea la licență, dar niciodată nu am avut volumul în mână – am citit pe net și am avut niște fragmente listate în engleză. Mi-a plăcut foarte mult cum scrie Sontag și ce argumente are, așa că am să revin pe blog să laud cartea și să pun noile fragmente care mă vor prinde. În cele din urmă, Târgul de carte și-a spălat păcatele, așa aglomerat și înghesuit cum a fost. Mi-am luat trei cărți – acu să văd când le citesc!

Noua rochiță cu maci și eșarfa pe care mi-am cusut-o acu trei săptămâni

După cărți, ne-am dus la Muzeul de Artă la vernisajul „Am luptat cu X și X a învins”, o expoziție de artă contemporană, internațională, colectivă și interdisciplinară, care are catalogul de prezentare, cu imagini și descrieri, aici. Soră-mea și prietenul ei erau uimiți că a fost dat gratis catalogul expoxiției și apoi au fost luați prin surprindere de paharele de șampanie de la vernisaj. Cosmin (this would be my boyfriend) nici n-a vrut să își ia pahar – presupun că nu se simțea în largul lui să bea într-un mediu străin ( ;)) ), dar l-a urmărit chelnerul cu tava (ca pe toți cei fără pahare) până nu a mai avut de ales. Foarte traumatizant, ce să spun. Mi-a plăcut expoziția, genul de lucrări în care e loc să gândești și tu, să se întâmple o bună parte din artă chiar la tine în cap, să te bucuri de o idee nouă, năstrușnică, simpatică, nu doar să belești ochii. Expoziția e deschisă până în 15 mai.

Corul Inocentilor adus de Gradinita Malteza pe Bulevardul Eroilor

Apoi ne-am plimbat pe Bulevardul Eroilor, dintr-un capăt în altul și am stat mult să ne cunoaștem cu cele 5.000 de figurine de ceramică din Corul Inocenților, adus în oraș de Grădinița Malteză. Era o acțiune caritabilă, de strângere de bani pentru copiii cu dizabilități de care au grijă cei de la acea grădiniță. Strâmbăcioșii modelați în fel și chip au fost o demonstrație de frumusețe a diversității.

Ne-am hotărât să ne pozăm alături, că tot nu prea avem amintiri imortalizate împreună. Apoi au vrut pizza, așa că ne-am dus la Rex, unde știam că au pizza, pizza și iar pizza și e micuț și drăguț. Le-a plăcut. Pe masă era ceva floare de care nu am mai văzut, iar asta a contribuit, chiar dacă accidental, la sentimentul că e ceva cu totul special la Cluj. A urmat Act Cafe, pe Clinicilor, colț cu Moților și cum au scaune ca de regizor și la intrare o ușă mică cu săgeata „Narnia”, musafirii au fost încântați (soră-mea e mare mâncătoare de filme pe pită, nu ca mine care adorm mai la orice, dacă-mi trece ora de culcare).

Unul din Corul Inocenților

Ce-am mai făcut? Am mers să țopăim în nou (re)deschisul Janis la Stuf, fostul Fire. E imens, au spart mulți pereți și au adăugat camere noi, de parcă s-ar întinde pe sub juma de oraș. Garderoba e afară, înautru sunt patru baruri, au apărut plasele, pălăriile atârnate, caricaturile și mesele-butoi cunoscute din Stuf (sper să nu ia foc și ăsta, fiindcă am văzut și cabluri aparente ce nu erau în Fire :-s). Sunt și scări interioare, între două părți de pub, două camere cu mult nisip pe jos, au mai răsărit niște buzi, cocalarii au camera lor cu afișaj, e și cameră de folk… Vreo trei feluri de muzici și oameni de toate categoriile, dar măcar rămâne un loc unde putem merge să dansăm. Ceea ce am și făcut pe toate schimbările radicale de ritm și gen de muzică. Nu cred că am mai văzut-o pe soră-mea dansând atâta de când eram mici și săream pe somiera cu cergă roșie din sufragerie pe muzică asculată la pick-up. Așa că a fost bine.

Poză crop cu surorile

Duminică n-am mai făcut mare lucru (la patru aveau tren) așa că relevant e numai că am gătit. Supă cu paste verzi (cu spanac și busuioc în ele, luate din Italia), ciuperci umplute la cuptor și ceva mâncărică de linte cu roșii decojite, condimentată printre altele cu nucșoară, de care îs mare fan de un pic de timp. Adică am făcut meniul de capul meu (până dormeau restul)!😀 Am avut noroc că musafirii au halit, iar Cosmin a dormit, neștiutor de ispărvile-mi culinare. El și-a făcut pui la cuptor spre seară, după ce-am rămas singuri, așa că s-a mulțumit, dar și pe mine, cu lipsa de fum de la cartofii prăjiți cu carne prăjită (meniul lui standardizat, îhhh).

AAA! Cum să uit? Vineri seara, după ce au ajuns musafirii și îi întrețineam cu povești, am făcut criză alergică. Mi s-a umflat pielea din jurul ochilor, am lăcrimat, mi s-a înfundat nasul și umflat gâtul și am făcut pungi cu limfă mai mari ca niciodată (sâmbătă încă mai aram ușor umflată). Nu exista nicio explicație logică la ce am mai făcut alergie, decât veșnica explicație cvasi-umoristică: la mine! Daaaar, s-ar foarte chiar prea putea să fac ceva auto-imun, psiho-somatic bullshit. A trecut oricum după fumat de țigări, ceea ce am dedus noi însemna că i-am dat ceva mai bun de făcut sistemului imunitar – să se bată cu tutunul – și a lăsat la o parte prostiile alergice. Partea (foarte) bună e că după o astfel de umflare a ochilor nu mai am riduri, nici de-alea fine, fine! Parcă m-aș auto-botoxa! :))

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Familiarităţi și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Sora mea iubește Clujul de la distanță și o înțeleg

  1. Galadon spune:

    Sunt atat de bucuroasa ca nu mi-ai facut poza pe cand dadeam sa „intru” in Narnia = perete, pentru ca era o usa falsa! De ce, de ce, intotdeauna, chestiile astea sunt cu chichit? Eu chiar cred, inchid ochii si cred, imi imaginez totul asa cum trebuie, asa cum se spune in carti si in filme si… nu se intampla magia. Inca o data am aflat ca nu fac parte dintre cei alesi. Why, oh why?

    • zoldike spune:

      A fost vina ta că ai vrut să deschizi uşa aia falsă spre Narnia*, oricum nu ai fi încăput prin ea!😛 Şi sigur în imaginaţia ta arată mai bine. >:D<

      *de lângă baia din barul Act de pe str. Clinicilor din Cluj

  2. Galadon spune:

    Se subintelege ca eu sunt sora-sa… I hope.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s