Ce-i de făcut cu felicitările?

40 de minute mi-au trebuit să scriu câteva rânduri pe o felicitare! Mare parte din timp mi-am petrecut-o rezemată în pix, așteptând să îmi vină ceva idee după „Dragă X,”. Nu mai pun la socoteală că a trecut o săptămână de când am cumpărat felicitarea și am scris adresele destinatar-expeditor pe plic. Da, da, vorbesc despre o felicitare din aia pe care o trimit cu poșta, pentru că nu toată lumea care are zi de naștere e și pe Facebook. ;)) Ceea ce e bine, de altfel. Oricum am peste 300 de contacte în rețeaua de socializare și asta înseamnă că în cele mai multe zile din an mi-am luat pe cap angajamentul unei postări cu „La mulți ani!”, „La mulți ani! :)”, „La mulți ani! :D” sau „La mulți ani! >:D<„, fiindcă nu sunt în stare de urări foarte creative decât dacă e vorba de persoane tare apropiate, despre care știu foarte multe chestii. În acest caz, după sau înainte de una dintre variantele de „La mulți ani! + zâmbețel” vine ceva „glumă de culise” (ca să traduc adaptat inside joke).

Întotdeauna am strâmbat din nas la mesajele cu „fie ca” și „îți doresc alea, alea, alea”, dar uneori îmi vine să caut cu Google „urări de la mulți ani” sau să scotocesc după o culegere de aforisme la anticariat – ceea ce am și făcut în clasa a XII-a când trebuia să umplu albumele colegilor cu replici memorabile și chestii pozitiviste/inspiraționale.

Cred că nașterea unei urări (pentru orice ocazie) care să fie originală, personală, simpatică, sinceră, veselă, inspirată și să nu fie diabetic-lacrimogenă, e în topul listei cu lucrurile ce erau cândva simple și le-am făcut complicate. De vină e și apariția comunicării on-line care permite atâtea șireticuri și fente. Dar când ai în față o felicitare cartonată nu te mai poți ascunde după emoticoane, link la o poză cu flori/pisici/tort și mesaj incorporat sau o melodie de pe net cu versuri care spun tot ce trebuie. Când ai o felicitare în față, mesajul incorporat e pe copertă, iar înăuntru ai un ditamai spațiu alb pe care să-l umpli cu tot dragul. La dracu! Și în plus, după mult timp în care tot ce am scris au fost numai liste de cumpărături, scrisul meu de mână e departe de a inspira o zi veselă cui îl vede.

În fine, am scris-o! E cu aberații despre primăvară, curcubee, flori și un citat din Pablo Picasso de pe net: „It takes a long time to grow young”. Și, pentru că în ultimele rânduri scrisul arată deja super chinuit și chircit, am lipit niște fluturași și floricici, să distrag atenția.  :-??

Ce-i de făcut? Renunțăm la poștă și fugim de timbre, cu toții pe Facebook?

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Familiarităţi și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s