Cada plină de vinovăție

Am lăsat apa să curgă în cadă. De obicei pun numai apă fierbinte că-mi place să fac baie ca un rac opărit și, în plus, dacă apa e foarte caldă mai am ceva timp de pierdut până ajunge la temperatura potrivită. De data asta am deschis și robinetul de la apă rece așa că temperatura era potrivită de la început. Numai că proastele obiceiuri de-aia sunt obiceiuri și nu întâmplări sporadice: m-am tolănit la un episod de serial până se mai „răcește apa”.  O jumătate de oră mai târziu eram cu degetele în apa rece dintr-o vană plină. Când am scos dopul, m-a lovit un sentiment de vină direct în plex!

Adică alții nu se spală decât în lighean că stau la kliometrii distanță de o fântână și trebuie să care fiecare litru de apă în spinare, iar eu ce fac? Și ce să mai zic de Africa! În Africa se moare de sete! Păi știu eu cum e aia să mori de sete?! Sete mi-e numai când mi se usucă gâtul de la prea multă apă cu gust de țeavă și tânjesc după apă minerală. Nici nu se compară! Ce e în capul meu să arunc o cadă de apă? Câți litri are? 100? Un sat din Africa ar bea apa aia curată pe care eu o arunc și o trimit să se amestece cu căcații și cu mâncarea stricată aruncată în wc-urile din tot orașul!

N-am mai putut de atâta vină și am pus dopul la loc. Apoi, toată noaptea și a doua zi am folosit apa rece din vană ca apă la wc, ca s-o reciclez cumva; să nu fi curs inutil la mine în casă.

Episodul acesta de auto-flagelare pentru că m-am născut într-o parte a lumii cu apă la robinet, m-a făcut curioasă. Și ce altceva mai bun de făcut cu o curiozitate mică și a naibii? Google.

Pentru online-ul în limba engleză setea din Africa nu e o problemă de prim rang. Setea din Africa e mai degrabă pentru femei goale. (?!)

Căutarea în online-ul de limbă română a avut primele rezultate legate de apă și de nevoia de hidratare, dar din al doilea rând a fost turism și sport.

Căutare cu termenii "sete africa"

Ce să zic, poate chiar au ce bea în Africa și eu am rămas cu idei preconcepute. Dar tot mai sunt poveștile cu resursele epuizabile ale planetei albastre, așa că eu n-o să-mi reprim impulsurile, și așa rare, de a economisi sau recicla una, alta.

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Eu cu mine şi cu Ralu și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Cada plină de vinovăție

  1. Pingback: Pe mine, comunismul m-a învăţat să respect resursele « despresufletulmeu

  2. dagatha spune:

    că bine zici!
    Mi s-a mai întâmplat și mie. Acum, dacă stau bine și mă gândesc, chiar des. Dar la Africa nu m-am gândit.
    Asta a fost semn de alarmă. Mulțam.
    Și gând bun.🙂

  3. handrushka spune:

    Well done!
    Lasa ca e bine. Ai facut cum ai simtit. Si atat. Nu trebuie neaparat sa afli de ce, cum, cand , oare, care e sensu. :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s