Insomnie cu torturi, de teama ursitoarelor

Bunica zicea că trebuie să fie cu opt ouă. Nu știu ce să zic… Opt ouă e cam mult pentru el. Mie îmi ajung patru. Fie, cinci! În plus, nu-mi place fără niciun pic de alcool, măcar o aromă de rom să aibă. Așa că am trecut peste sfaturile bunicii mele și mi l-am ursit cum m-a tăiat capul. Și ce moment mai bun decât noaptea din 29 spre 30 noiembrie, când la ortodocși e Sfântul Andrei, iar în cultura populară e Noaptea Strigoilor? Adică noaptea în care trebuie să faci diverse mici ritualuri, cum e cel cu busuiocul sub pernă pentru a visa ursitul. Cum nu mi se pare o idee bună să visez niciun ursit, iar gândul la spirite malefice eliberate, iele zburdalnice și strigoi nu e prea odihnitor, am legat o prietenie de moment, un one-night stand, cu insomnia. Așa s-a născut, pe la 04:00, minunatul:

Noua pasiune incipientă: torturile (și dacă accentul e pe prima silabă, pasiunea nu e așa nouă :P)

Ingrediente: 5 ouă, 5 linguri de zahăr (pudră), 4 linguri de făină, o lingură cu vârf de cacao, un plic de praf de copt, esență de rom, sirop de fructe, un plic de frișcă, fructe.

Preparare: Albușurile se separă de gălbenușuri. Albușurile și puțină sare se bat până la obținerea unei spume consistente. Gălbenușurile se freacă cu zahărul (ceea ce e mult mai rapid dacă zahărul e pudră), apoi făina, praful de copt, cacao și puțină esență de rom (2 căpăcele am pus). După omogenizare pasta se amestecă cu albușurile, dar cu telul – așa iese mai aerat. La un moment dat e unsă o tavă sau o cratiță (eu asta am folosit că nu am formă de tort) cu unt/margarină și tapetată. Mie mi se pare mult mai ok tapetarea cu gris în loc de făină fiindcă la sfârșit nu rămâne lipit de blatul copt. Urmează cuptorul, unde durează vreo 20-25 de minute sau până când nu rămâne ceva lipit pe o scobitoare cu care e înțepat blatul.

Am pus o căniță cu sirop de fructe și apă și am însiropat blatul foarte bine, apoi l-am uns cu un strat gros de frișcă (150 m apă rece, plic Dr. Oetker și bătaie cu telul timp de 3 minute) și am pus deasupra fructe. Jur că-i bun, bun, bun și nu sunt singura care susține asta!😀

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Familiarităţi și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s