Documentar despre luptele libere între femei – Două tinere au descoperit forţa care se ascunde în spatele a cinci straturi de fuste

* Jana Richter şi Rike Holtz mi-au povestit despre cholitas la cocteilul de deschidere al TIFF-ului şi nimic din vânzoleala din jur nu le-a distras atenţia, căci erau complet absorbite de amintirile despre femeile luptătoare cu care au filmat un documentar.

Acrobaţie şi salturi violente de pe funii în ringuri de luptă din localităţile mici din Bolivia, unde distracţia principală sînt showurile cu cholitas. Asta au adus la TIFF Jana Richter şi Rike Holtz, două cineaste din Germania.

Tinerele au aflat despre femeile boliviene practicante de lupte libere din călătoriile lor şi de la grupul german de film NUR, coordonat de Yana Dronz din Ucraina şi de David Safarian din Armenia. Cholitas le-au impresionat imediat pe tinerele vest europene cu exuberanţa, ambiţia şi caracterele lor puternice cărora nu le pot sta în cale obstacolele.

„Femeile acestea îşi găsesc timp, bani şi pasiune să facă această artă. Am vrut să vedem cum fac asta, cum reuşesc, pentru că în Europa mereu găsim motive să ne plîngem că nu ne iese ceva şi să renunţăm”,

au povestit germancele aproape într-un glas, la doar cîteva ore după aterizarea pe aeroportul din Cluj-Napoca.

Luptele cu cholitas sunt o ocupaţie inedită, care poate fi asemănată întrucâtva cu spectacolele americane de wrestling. „Cholitelor nu le pasă cine câştigă! Important e spectacolul, arta de a face o foarte bună coregrafie. Wrestlingul american e mai mult despre a-ţi arăta corpul, musculatura. La lucha libre e mai multă acrobaţie, mişcări foarte rapide, dinamice. Cholitas luptă complet îmbrăcate, îşi dau jos doar pălărioara neagră din vîrful capului”, a povestit regizoarea Rike Holtz. Cholitele îşi demonstrează măiestria în ring de sub cinci straturi de fuste tradiţionale prinse în talie cu o cingătoare enormă al cărei rol e de a proteja coloana şi rinichii de lovituri şi căderi. „Hainele sunt foarte colorate, arată mîndria de a fi indian. Recunoşti o cholita după cum îşi ţine micuţa pălărie în echilibru pe cap şi după cum îşi asortează şalul de peste bluza simplă cu fustele”, a explicat micuţa şi zâmbitoarea Rike Holtz, cu mult entuziasm, ca şi cum tocmai ar prezenta o cholita gata-gata să intre în luptă. Efortul cholitelor nu poate fi descris în cuvinte, ele fac spectacol pe ringuri în aer liber, la mare altitudine, unde aerul e sărăcit de oxigen. „E foarte greu să vezi o femeie luptând aşa, pentru mulţi, chiar şi din grupul nostru NUR, a fost şocant când au văzut documentarul. Lucha libre poate fi un spectacol violent, dar e un spectacol care dacă e făcut foarte bine te face să uiţi că e regizat dinainte, că are coregrafie”, a spus regizoarea Jana Richter.

Carmen Rosa Campioana, Rosita Sfarmă-Inimi, Yolanda Pasionala şi Claudina Condamnata, luptătoarele boliviene care apar în documentarul făcut de germance, îşi încântă publicul cu mişcări atât de bine sincronizate şi de armonizate încât privitorii nu îşi dau seama că femeile nu recurg la violenţă reală pe ring. „Ai nevoie de încredere deplină în partener, nu e o competiţie, e spirit de echipă. Am încercat şi să luptăm una cu alta (n.r. cele două regizoare au experimentat pe viu cum e viaţa unei cholita), dar în timpul showului, zbori des de pe o frânghie şi noi nu suntem destul de puternice să ne putem prinde”, au spus regizoarele, care au demonstrat că pot face muncă de echipă, chiar dacă nu drept cholitas. Cele două tinere vor să se întoarcă la un moment dat în Bolivia pentru a încerca să devină ele însele cholitas, într-un alt film.

“Ne place că oamenii de aici (Cluj) se uită direct în ochii tăi când îţi vorbesc! În Germania nu se întâmplă aşa”, a spus Jana Richter, regizorea mai înaltă şi cu pronunţate trăsături ariene dintre cele două realizatoare ale documentarului “Cholita Libre”.

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Culise și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s