Fruct putred

Arunc din mână fructul stricat! Chiar acum. Era un măr sau o pară sau un kiwi la început, din câte îmi amintesc. Cu siguranţă nu era un grepfruit sau o lămâie pentru că nu s-ar fi flecit aşa, nu ar fi ajuns această pastă lipicioasă, ţinută doar de o pieliţă zbîrcită să nu mi se scurgă printre degete. Îl arunc! Fructul ăsta stricat îmi ţine mâna ocupată degeaba şi nu pot lua altă mână în ea. Am tot vrut să-l muşc, să aflu ce gust are şi am amânat. Mi-era teamă ba că e necopt, ba că ar fi prea zemos şi îmi va curge pe tricou, ba că ar putea fi acru sau prea tare şi îmi voi sfărâma dinţii. Acum nu mai am îndoieli – e un fruct putred pe care îl arunc. Fructele putrede au toate acelaşi gust: putred, aceeaşi culoare: putredă, acelaşi miros: putred şi aceeaşi consistenţă: putregăioasă. Totuşi, sper să cadă tare, să se zdrobească şi să-şi împrăştie seminţele pe pământ – poate iese ceva. Speranţa nu moare niciodată, acesta este defectul ei cel mai mare.

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Eu cu mine şi cu Ralu și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s