(Din ceva motiv doar de Topi stiut nu am diacritice :I )
Daca as fi un cuvant as fi creuzet.
Daca as fi o formatie as fi Tool.
Daca as fi o reprezentare matematica as fi un sinus.
Daca as fi un personaj (si am fost deja de 2 ori), as fi Pippi Sosetica.
Daca as fi podoaba capilara as fi rasta.
Daca as fi o carte as fi „Casa Somnului” de Jonathan Coe.
Daca as fi o litera as fi un z mic de mana, scris pe un rand si jumatate.
Daca as fi o doctrina politica as fi socialism idealist – si de asta am plans saptamana trecuta pentru ca m-am certat cu Tana pe probleme-de-viziune-asupra-umanitatii ca ea, ca doctrina e liberalism-anarhism.
„Ce-ar fi daca ar fi?” e un joc de auto si inter-cunoastere la care intrebarile si raspunsurile sunt date de altcineva decat persoana „care este”. Un fel de metafora pentru importanta mai mica a auto-perceptiei comparativ cu perceptia celorlalti. N-am ghicit-o pe Tana la jocul asta pentru ca au zis de ea ca e „crem”.
Totul in cap. Dimineata vazuta ca un demon mic, rece si angoasant, cand dimineata e limpede, calma si iti da timp in plus. Credeam ca urasc diminetile, dar nu e asa. Unele chestii sunt doar in cap. De-aia se numesc perceptii si nu realitati, nu?
Deci cum e cu jocul asta ca eu nu am priceput.:)
Jocul se joacă în oricâte persoane, e de preferat ca oamenii să ştie ceva unii despre alţii. O persoană iese afară din încăpere, iar dintre ceilalţi jucători este ales unul despre care se vor spune chestii. Persoana ieşită afară revine în încăpere şi începe să pună întrebări de genul „Ce-ar fi dacă ar fi o/un… (substantiv comun)?”. Întrebările se pun pe rând fiecărui jucător, inclusiv celui despre care se dau răspunsurile, iar la sfârşit persoana care a ieşit din cameră trebuie să ghicească despre cine a aflat toate acele chestii.