Sunt ceea ce mănânc

Am fost vegetariană 5 ani. (Nu e foarte ok că încep totul de la mine, dar până la urmă e un blog…🙂 ) Spun „am fost” pentru că de câteva luni nu mai sunt. Relaţia mea cu mâncarea e una tumultoasă şi mi-e greu să o repar cu atâtea exemple proaste în jur. Nu am idee dacă şi în alte state e necesar ca înainte de marile sărbători să difuzeze la tv clipuri şi la radio spoturi de la Ministerul Sănătăţii în care se dau sfaturi ca  lumea să mânânce moderat, nu să vacumeze bucatele. Clipuri care să avertizeze să nu se facă din belşugul de pe masă o toxi-infecţie alimentară şi o indigestie naţională. Era campania aia pe tv cu cele două cupluri de vecini: la unii se gătea dietetic şi la ceilalţi tradiţional româneşte. Din păcate nu găsesc clipul pe youtube, dar ideea era că soţul hrănit dietetic părea nefericit, iar cel îmbuibat îşi alinta nevasta „veveriţo!”. Clipul arată medele luate de cele două familii pe măsură ce îmbătrânesc, iar când au fire albe, „veveriţa” e singură, văduvă, în timp ce vecinii dietetici sunt tot împreună şi el îi spune ei, în sfârşit, „veveriţo!”.

Acum, Ministerul Sănătăţii vrea să introducă taxa pe fast food. Adică pe mâncărurile cu conţinut mare de sare, zahăr şi grăsimi şi pe sucurile carbogazoase. Patronatele din industria alimentară susţin că această taxă va genera 36.000 de şomeri dintre cei care lucrează în alimentaţia publică, iar preţurile la mâncare vor fi mai mari cu 20-30%. Reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii au declarat că estimările făcute de patronii din industria alimentară sunt hazardate şi că producătorii de fast-food nu aveau cum să calculeze cât le va fi afectat bugetul de noua taxă pentru că  încă nu e făcută lista cu alimentele ce vor fi taxate şi nici nu a fost stabilită valoarea taxei pe fast-food. Lista şi taxa urmează să fie decise după ceva dezbateri publice, zice Ministerul. Dezbaterea publică pare o soluţie bună: vor fi ascultate toate părerile şi decizia va fi luată în conformitate. Însă, dacă trebuie să ni se spună să nu ne îmbuibăm până vomităm, chiar putem avea ceva relevant de spus într-o aşa dezbatere?! :))

Promovare confuză a crudităţilor   ––––––––––––––––-

Din ciclul „Dacă viaţa îţi dă lămâi, fă limonadă!”, am făcut Pui cu migdale, reţetă din Hawaii, pentru că mama Tanei ne tot trimite migdale. Reţeta poate fi găsită aici şi o declar simplă, devreme ce mie mi-a ieşit şi mie.

Ingredientele sunt:

– ananas bucăţi, din compot, cu tot cu sirop (am uitat şi am băut jumate de sirop de poftă, aşa că am pus apă în rest)

– portocale (eu am pus şi o mandarină că aşa aveam)

– stafide

– praf de usturoi (am pus căţei pe care i-am pisat cu vârful cuţitului şi sigur e mult mai bun cu usturoi adevărat)

– chimin măcinat (zdrobit în mojar că nu aveam decât boabe. A fost foarte fain să zdrobesc chimin, deşi nu mi-a ieşit prea mărunt, mi-a plăcut mirosul de chimin proaspăt zdrobit – senzaţie nouă şi minunată!😀 )

– două linguri de zahăr

– pui (piept dezosat tăiat în bucăţi şi cuburi, de toate dimensiunile că nu mă puteam decide dacă e mai bine mai mare sau mai mic ;)) )

– migdale (am pus mai mult de 100 de grame că ideea de la care am pornit era să consum migdalele!)

-făină

– sare, piper

– vin nu am pus că nu aveam şi nu am vrut să cumpăr chestii fiind în criză, cum suntem

––––––––––––––––––––––Înainte de cuptor ––––––––––––––––

Sper să ia Meryl Streep Oscarul pentru rolul din „Julie and Julia” – film despre gătit şi cum poate asta să îţi facă viaţa mai frumoasă şi să iasă şi o carieră din statul la cratiţă. Ar fi ceva ok să ia premii cât mai multe alte filme  în loc de „Avatar”, care poate lua pentru efecte speciale şi ce mai ţine de vizual. Ar fi fost culmea să fie nominalizat „Avatar” la cel mai bun scenariu. :))

Revenind la mâncare: Când nu sunt idei, google it! Ceva bun poate să iasă!🙂 Andrushka (ale cărei ciorbe încă le aştept când revine din Anglia :P) mi-a povestit că o dată a făcut pui cu muguri de brad, i-a venit ideea când a ieşit pe balcon şi a văzut bradul din faţa blocului.

Bon appetit!🙂

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Eu cu mine şi cu Ralu și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Sunt ceea ce mănânc

  1. handrushka spune:

    Promit, aici, oficial, pe blog, ca am sa iti gatesc cand vin in tara. ( Desi nu era neaparat nevoie pe blog, ca daca promit, oriunde, ap ma tin de cuvant!🙂
    Si by the way…sa stii ca mancam aiurea in Romania. Majoritatea retetelor traditionale sunt foarte grase si cu prea multe prajeli intr-adevar. Din pacate, e mult mai scump sa mananci sanatos…( exemplu: o portie somon cu legume te costa mult mai mult decat o oala de sarmale.)
    Ideea cu taxa mi se pare buna daca e vorba de McDonalds, Kfc si alte din astea…nu neaparat fast food-urile gen cel de peste drum de Casa Studentilor.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s