Mesaje în sticlă – partea 2

Dacă nu ai făcut o casă, nu ai plantat un pom, nu ai făcut un copil… Bla Bla Bla!!! Prietena mea Andra consideră că ai trăit degeaba dacă nu ai trimis niciodată un mesaj în sticlă, pe apă.🙂

Nu sunt multe lucrurile pe care am reuşit să le învăţ până la cei câţiva anişori care în curând se vor încăpăţâna să facă adunare generală şi să se intituleze unsfertdeveac, însă am învăţat să accept ideea că alţii sunt altfel decât mine, au alte idei, alte valori, alt stil de viaţă, alte aşteptări, alte convingeri, alte opţiuni. Şi sunt ok cu asta. Nu-i iubesc pe toţi pentru astea, nu îi tolerez întotdeauna, mă strâmb, comentez, mă enervez. Însă mă strădui cât de des îmi aduc aminte să înţeleg cum ajung ceilalţi la alte idei, alte convingeri, alte opţiuni şi să respect  alte feluri de a fi. Aşa că, orice mesaj ar avea cineva, oricât de nou sau de vechi, de scurt sau de lung, de banal sau de creativ, sticla trebuie trimisă pe val. Pentru că fiecare trebuie să se ocupe de cultivarea dreptului său la exprimare. În ideea absolut afurisit de simplă că mesajul ăla va ajunge cândva unde trebuie şi va avea un rol, va fi înţeles, va folosi cuiva. Şi cred că ar trebui să fie obligatorie exprimarea, în anumite condiţii, pentru că e modul simplu de a şi da ceva înapoi lumii, în loc de a lua şi atât. M-am săturat de copii mari cu scuza opresiunii părinteşti care nu şi-au găsit vocea la 20 şi ceva de ani, care nu ştiu ce au de spus şi cui, care nu ştiu ce pot face cu ceea ce au. Sau cu ceea ce nu au.

Mesaje prinse de pe valurile messului în ultima vreme. Mulţu cui le-a pus. Iar nu le atribui, cine vrea să revendice, să revendice.😀

inside me lives a skinny woman crying to get out. But I can usually shut her up with cookies.

too much of not enough

we can’t save this planet… but we can have fun trying!

The simple you keep things the better🙂

Tell me more about my eyes (cu link la un super episod din Bugs Bunny în care o ursoaică se îndrăgosteşte de iepure şi are replica asta)

I’m medicated, how are you? (ăsta a fost într-un context amuzant şi avea mai mult sens decât doar un vers)

Ochii ei straluceau ca o pereche de pantofi noi

Truth or happiness. Never both

and anything i do or say better be ok when i have a bad hair day!…

dysfunctional excess is all it took for my success

Am făcut o vază dintr-o sticlă de apă minerală pe care am cerut-o dintr-unul din barurile clujene în care merg(eam) des. Mâine o duc mamei mele biologice, pe care nu am văzut-o de vreo trei ani. Cel puţin aşa zice ea, eu nu ţin socoteala. Vorbim la telefon. Relaţie greu de explicat chiar şi într-o lume în care părinţii divorţaţi sunt o banalitate.

Am folosit doar alb şi verde pentru că mi se par culori pozitive şi am vrut ceva simplu, ceva cu efect calmant. I-am luat şi cafea 50% decofeinizată. Nu puteam să îi iau decofeinizată pentru că nu îi place, dar nici nu vrea să o prea stimulez. Mama mea e oricum... agitată.

Mi-a venit azi în cap o piesă. Nu sunt religioasă, dar se potriveşte cu ceea ce cred eu despre nevoia de energie pozitivă, de bine, de zâmbet.

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Văzute/ văzubile și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s