O zi ca multe altele

M-am trezit pe la aproape două. Pâine cu zacuscă prea picantă peste care am stors nişte brânză topită să o pot mânca. Am stins cu gem de vişine, a fost una dintre cele vreo 10 dăţi din an când mănânc eu pâine cu dulceţuri. Apă de la robinet. Un măr. Laptop. Facebook. Farmville. Twitter. Gmail. Ftr.ro – să caut articolul meu cu concertul Blazzaj să mi-l pun la status. Telefon, mama Tanei. S-a trezit şi Tana. Televizor. Am rămas sadic pe Antena 1 Cluj să vadă şi ea emisiunea „Tu votezi!” cu Apostu. Fun, fun! Am pus furtunul să golesc acvariul ţestoaselor în vană, pe principiul vaselor comunicante. Filtrul e stricat de două săptămâni şi deoacamdată nu am ajuns la o sincronizare cu tatăl ţestoaselor să putem să-l ducem în garanţie. Acvariu golit de jumătate, buuum, fum! Am uitat să scot încălzitorul din priză. Puteam să-mi omor ţestoasele prin electrocutare sau de la cioburile încălzitorului. Am scos ce a mai rămas din încălzitor. Le-am scos şi pe ele. Am anunţat lumea interesată de ce am făcut. Mi-am pus cenuşă în cap. Ţestoasele cred că şi-au prăjit creierii pentru că mă iubesc mai tare. Am stat tot pe jos cu laptopul şi au tot venit pe mine. De obicei nu sunt CHIAR atât de sociabile, iar de data asta a venit până şi Luna care nu mă prea suportă de când era cât o monedă.

Tanagra. Ea a avut pneumonie acum două săptămâni pentru că n-am observat că e mort încălzitorul şi i-a fost frig. Got to take my kids seriously

Net, net şi iar net. Tana a mers la Kaufland. M-am apucat de curăţenie cu cele mai bune intenţii, dar mi s-a terminat avântul după ce am dat cu mopul în bucătărie. Chestii foarte importante de la Kaufland. Top secret. Pot spune doar că avem acum apă minerală. Seinfeld la tv. N-am fost foarte atentă, mi-a rămas duma de la început de episod când el zicea că oamenii se simt ciudat dezbrăcaţi pentru că nu îşi mai pot face de lucru aranjându-şi cravata sau mâneca sau alte chestii care dau impresia de control în conversaţie şi de siguranţă. Şi zicea că el ar purta o curea când e dezbrăcat şi ce tare ar fi să aibă şi nişte buzunare. Mă gândesc de ceva timp să îmi tricotez nişte buzunare pe care să le pot lua şi pune pe tot felul de haine, mai ales pe paltoane şi rochii şi de-astea pe care nu am şi câteodată îmi trebuie să fac ceva cu mâinile. Şi să nu mai fumez. Fumez foarte, foarte, foarte, foarte, foarte mult. Şi ieri noapte am avut iar un fel de mini criză de astm şi ştiu că de la ţigări. No, dar ţigările au dobândit funcţii foarte importante în ultima vreme: de pauză, de socializare, de gândit, de chef de orice, de nechef de orice, de şezut, uneori de mers. Aiurea rău. După Seinfeld am tras cu ochiul la ceva episod din Fran, dădaca. Îmbrăcată strident. Poveşti pe mess despre Băsescu şi multe altele. Tot nu ştiu ce să votez. Oscilez de la nul, la NUL portocaliu, la NUL roşu. Nu există argumente ok să votez unul sau altul. Doar argumente de genul: Geoană nu ţine cu intelectualii, ne trezim iar cu mineriade; Băsescu le va tăia pensiile alor mei. Geoană s-a pozat cu Vanghelie, SOV şi Hrebenciuc pe afişele electorale, Băsescu nu e are nicio valoare morală şi şi-a vârât nevasta în campanie electorală cu o scrisoare de dragoste pe care eu cred că a scris-o stafful lui. Şi tot aşa.

Planuri de jucat cu câine flocos şi fooooarte frumos.

Haiduc Popescu

Idei de făcut cândva asta, în afară de elicopter!

Baie şi simultan episod din Dexter. Ultimul scos.

Înapoi în cameră. Film japonez, „Săbiile zburătoare”. Imagini foarte, foarte faine. Acţiune… eh, acţiune. Tipa e oarbă, o iubesc doi, unul mai alb la faţă şi mai ranchinos, altul mai tânăr, mai rumen şi mai nehotărât. Călărit prin păduri de bambus. Superb. Zboară pumnale, zboară săbii. Titlul e foarte explicit. Cei doi pretendenţi se tot bat de cu seară de vară pînă la prima ninsoare şi sunt răniţi şi nu mai mor.

Haine. Farduri. Uscătorul de păr s-a stricat când îl folosea Tana. Ieri a fost rândul maşinii de spălat. La astea două chiar nu le-am făcut noi nimic. Încălzitorul da, recunosc, clar, clar! Întrerupătorul de la bucătărie nu mai stă nici el aprins decât când vrea, dar asta e deja poveste veche. Avem ceva carmă disuncţională cu aparatura electrică acum. Va trece, că de obicei trece. Atâta timp cât nu se întâmplă altele mai grave, astea sunt chiar funny. Cel puţin pentru noi. Ne-am obişnuit să nu fie totul ok şi plictisitor de funcţional. Ce e aia?!🙂

Brichetă nouă că nu mai avem nimic de aprins. Insomnia. Chelnerul „nostru” e azi în cealaltă cameră. Dar ce drăguţ e el când îşi frământă mâinile în timp ce aşteaptă comanda. Şi ce drăguţ e când merge. Şi când se apleacă peste masă să ia sticle goale. Sau scrumiera. Şi când pleacă. Mai ales când ne zâmbeşte. Ne jucăm de-a mersul în Insomnia să îl vedem pe chelner de vreo trei săptămâni. Tana joacă un pic mai des că are pauză între cursuri. E cel mai special chlener, el ştie să explice diferenţa dintre cafeaua cu lapte cald şi cu lapte rece şi ştie că laptele cald e laptele rece încălzit. Am vorbit… am vorbit şi chestii prea profunde de data asta, chestii care nu se vorbesc în cafenea. Chestii despre oameni dragi care au murit şi care te-au lăsat cu sentimente neexprimate sau cu întrebări nerostite. Planuri de mers  în vacanţa de paşti la mănăstirile din Moldova.

Speed. Mâncare. De data asta a picat bine. Mi-am pus sos picant şi mujdei pe pâine şi am uitat de caşul pane. :)) L-am mâncat şi pe ăla la final. Fire. Am fost la baia băieţilor că era goală şi la fete era iar coooooadă. Băieţii au baie cu uşă de termopan! În timp ce la fete e placajul ăla care începe pe la genunchi şi se sfârşeşte undeva în dreptul creştetului – nu la mine, dar la cele mai înalte. Bine, ceva mai înainte nu era nici ăla, nu era nimic decât două WC-uri unul lângă altul. Na, go 4 it!  Dar nu mai zic nimic de Fire că e singurul loc unde îmi place să merg să dansez pentru că am pe ce. Şi o ştiu pe tipa care administrează. Şi Mihnea (Luna Amară) şi Petra (The Others) sunt chelneri acolo şi fac concerte faine. Cum ar fi cel cu Blazzaj de mâine (azi) seară la care Petra e invitată.

De data asta nu am putut sta mult. Am intrat în ceva pasă ciudată, fiecare cu motivele ei, oricum nu am reuşit să ne sincronizăm cu ritmul niciunei piese, deşi au fost DE-ALEA. Parcă pe Prodigy, dar nici măcar. Aşa că am venit acasă, unde ţestoasele ne-au mai dezordonat puţin dezordinea între timp şi o parte din recolte ni s-au mai copt pe Farmville. Tana a găsit un ren împiedicat şi tre să merg să îl adopt.

Dresden Dolls, trupa obsesie a Tanei. Verurile se potrivesc, că de-aia o pun

UPDATE: Am zis să go crazy şi să dăm google cu „chelner insomnia”. Al patrulea rezultat e blogul meu. This is probably funny just for us. :))

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Familiarităţi și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s