Jurnaliştii, un fel de geamgii şi coşari?

Urmează ziua când "redactor-şef", "tehnoredactor", "corector" vor fi meserii la fel de învechite ca şi cea de coşar sau de geamgiu?

Când eram în facultate am vrut să fac o serie de reportaje cu cineva care lucrează la o sifonerie, cu un coşar, cu un geamgiu din ăla care îşi cară în spate toate uneltele, cu un pantofar, cu un ceasornicar… Am lăsat tot felul de motive să intervină şi să îmi strice cheful şi nu am scris niciodată despre meseriile astea. Nici când am lucrat la Cluj Expres nu am făcut astfel de reportaje, ascunzându-mă după pretextul că ne trebuie materiale mici, multe şi repde (aveam de pus câte 7-12 chestii în fiecare pagină). Desigur, puteam face o pagină specială, puteam pune pe siteul ziarului reportajul în varianta lungă.

De fapt, cred că, pe undeva, am avut o reţinere să merg la oamenii ăştia care încă mai ţin cu dinţii de meseriile lor prăfuite. Am avut un fel de pudoare pe care o ai faţă de o specie pe cale de dispariţie din care au rămas doar indivizi prea bătrâni sau de un singur sex, care nu se mai pot reproduce. Meseriaşii ăştia mi s-au părut într-o situaţie fără ieşire, evidentă şi din afară, de aceea nu am vrut să merg să scobesc într-o rană. Alţii au scris astfel de reportaje, dar nici pe acelea nu le-am putut citi. Sunt chestii pe care le apreciezi mai tare dacă le laşi misterul, dacă le laşi să plutească într-un fel de ceaţă idilică, dacă nu le dai jos din sublim în ridicol. Cine vrea să ştie cum moare de foame un om cu o meserie din asta boemă? E deprimant!

Acum mă gândesc că şi meseriile celor care lucrează în presa scrisă sunt pe cale de dispariţie. New-media a înghiţit printul, doar că nu vrem să recunoaştem. Ziarele tipărite sunt ţinute din orice alt motiv decât pentru că le vor cititorii. Cititorii nu le cumpăra. Plăcerea de a simţi mirosul de tuş pe hârtie nu e una prea comună şi nimănui nu îi prea mai pasă cât de frumos a încăput un titlu de prima şi ce şmecher sună, ce echilibrată e pagina din punct de vedere vizual – imagine şi text, ce bine se completează articolul cu fotografia şi ce inteligentă şi amuzantă e fotoexplicaţia. Nici măcar cei care fac ziarele nu mai simt întotdeauna adrenalina când nasc o pagină. „Verba volant, scripta manent” e „rahat de taur”. Scrisul nu mai rămâne în new-media. Scrisul călătoreşte de la o pagină de net la alta prin copy-paste, scrisul poate fi modificat în orice moment, updatat, şters. Presa scrisă nu mai e aşa de scrisă.

Presa scrisă pe foaie şi presa scrisă pe net coexistă deocamdată la fel cum o fac becurile cu filament şi cele fluorescente. Însă ştim foate bine că pentru cele cu filament e stabilită data când vor dispărea din raft pentru totdeauna!

Deocamdată ziarele se mai zbat să coexiste cu site-urile de ştiri. Însă nu dispariţia ziarelor mă îngrijorează, ci a redacţiilor. Munca pe on-line şi munca pentru un ziar sunt fundamental diferite şi nu pot fi amândouă acelaşi „jurnalism”. On-line-ul nu mai e muncă de echipă în acelaşi sens în care e munca de echipă la o redacţie: cu şedinţe, cu shimburi de idei, cu cerut de sfaturi, cu despicarea firului în patru, cu realizarea unui puzzle din bucăţile aduse de fiecare. Jurnalismul on-line scoate din ecuaţie o serie de profesionişti de la fotografi (nimeni nu poate concura cu Google), la tehnoredactori (paginarea e făcută o dată şi bine, când e creat site-ul de programatori şi apoi aceleaşi structuri sunt umplute simplu, de oricine are cont de admin, cu un conţinut diferit), la corectură (pe online nu se mai dă BT, se publică şi, eventual, se verifică apoi). Jurnalismul on-line merge pe principiul repede-repede-repede, ceea ce înseamnă mult copy paste şi prelucrare de ştiri de agenţii de presă şi de comunicate. Presa virtuală (locală) e obligată deocamdată să fie un copil schilod şi subnutrit, dar (mai) sper să fie lăsată să mânânce şi să crească într-un produs media adevărat.

Îmi doresc ca on-line-ul să împrumte de la redacţiile „clasice” elementele care au definit presa scrisă. Îmi doresc să se nască un fel de curent cum s-a întâmplat în alimentaţia publică: apariţia slow-food, după atât de mult fast-food. Şi dacă ştiţi Lunch Box-ul din Iulius Mall, al cărui slogan e „Mâncare gătită încet!”, ştiţi că e mereu coadă acolo, deşi în jur e plin de fast-food-uri. Şi la alea e coadă, dar nu despre asta e vorba! E vorba că e loc pentru de toate şi cei care vor să aleagă responsabil şi conştient să mânânce mâncare făcută de-adevăratelea, să aibă de unde lua aşa ceva. Cam aşa simt că e şi cu presa. Nu toată lumea vrea super materiale rumegate, ştiri exclusive, titluri anecdotice, imagini compuse excelent cu un mesaj clar, făcute de cineva care ştie ce pozează şi de ce etc. etc., dar e public şi pentru asta şi trebuie să existe şi asta. Altfel, rămâne numai copy-paste şi save image as.

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Culise și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Jurnaliştii, un fel de geamgii şi coşari?

  1. Doru spune:

    Sa stii ca toata starea asta se datoreaza si gradului de „cultura” existent printre noi (noi, astia … poporul). Cand vezi care ziar se cumpara cel mai bine vezi si interesul cititorului (sani,barfe,etc). Parerea mea ii ca suntem un popor bolnav (cel putin acuma) dar o vina FOARTE mare o au si patronii de trusturi. In loc sa incerce sa miste ceva, sa ridice nivelul ziarului, sa incerce sa educe cititorul … se lasa dus de val si baga numai porcarii.

    Uite, din ce vad pe la tv si pe afara, imi place campania dusa de Adevarul … ca sa faci ceva sa mearga trebuie sa si investesti serios si tind sa cred ca iti recuperezi investitia. Acuma nu stiu cat de bune sunt articolele dar macar au un plan de marketing foarte bun😛

    Eu zic oricum sa mergi sa faci interviurile astea, daca nu pt ziar/online, macar pentru tine … tind sa cred ca o sa gasesti un loc si pt ele😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s