Reacţii inverse la stimuli

Cum am ieşit prima dată din ţară, că era Halloween:

Pippi Şoseţica, varianta improvizată

Pippi Şoseţica, varianta improvizată. Mersi Andra dragă pentru rochiţă.🙂

Pippi long stockings

Pippi long stockings

E un proverb cu ursul care trebuie tras de urechi până să îl duci la miere, apoi trebuie să îl tragi de de coadă să îl scoţi din fagure. Au tras Tana şi alţi oameni de mine şi am reuşit să ies din ţară înainte să fac un sfert de secol. În Ungaria. Unde nimeni nu sărbătoreşte Holloweenul decât cu dovleci. Oricum era doar pretext să fiu îmbrăcată varză. Important e că acum am poze în care sunt fericită, nu zâmbesc numai aşa, de complezenţă. Chiar şi în alea pe care mi le-am făcut singură, sunt euforică din cauza unui oraş aproape gol şi în care oamenii se sinucid. Dacă reacţionez invers la stimuli, asta rezultă:

Expresie de Pufoşenie de la D*M*

Expresie de Pufoşenie de la D*M*

Am mers pentru concert Porcupine Tree la Budapesta în 1 noiembrie. Porcupine Tree e o formaţie britanică înfiinţată de Steven Wilson în 1987, care nu e prea cunoscută nici acum în România. Ca urmare la concertul de la Budapesta – cel mai aproape de România din turneul Porcupine Tree – am mai văzut o maşină de Cluj, una de Maramureş, am întâlnit un grup de români care probabil au venit cu trenul şi au mai fost Byron cu ceva prieteni, Berti Barbera şi Nick Făgădar de la Luna Amară. Şi a mai fost şi Făt-frumos, care e cică tipologia de ungur din Budapesta. Amu, nu-s toţi diuzii din Budapesta aşa de frumoşi, dar am mai văzut vreo 10-12 care erau de la aaaaaah la aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaahhhhhhhhhh (- ăsta era unu de vreo 20 de ani, aproape brunet, cu dreaduri subţiri şi până la brâu, înalt, slab şi cu ochi albaştri).   Concertul a fost într-o chestie sala sporturilor/hală, unde era şi ceva mâncare. Deci acum ştiu că sajtos e brânză.

Noul album de la Porcupine Tree, „The Incident”, e foarte frumos şi unitar, dar nu e muzică de ascultat dacă te simţi nasol. Pentru că atât sunetul, cât şi versurile pun sare pe rană. Ciudat e că mi-a făcut bine.

Aş fi vrut să cânte „Don’t hate me”, dar concertul a fost perfect şi fără şi m-am îndrăgostit de noile piese (mai ales „I Drive The Hearse”/ Conduc Dricul – despre care a scris şi Tana). M-am bucurat că au cântat „Normal”.

Don’t hate me

Don’t hate me
I’m not special like you
I’m tired and I’m so alone
Don’t fight me
I know you’ll never care
Can I call you on the telephone, now and then?

Normal –

Stoned in the mall the kids play
And in this way they wish away each day

Wish I was old and a little sentimental
You gotta see the waves,
not the wine bottle.

Budapesta, oraşul în care barurile au ultima comandă sâmbăta la ora 23:00 (duminică am fost în centrul-centrului la o cafenea rock-bar-chestie care se închidea la ora 21:00, iar la 19:00 mai eram noi şi alt grup de români); locuitorii nu umplu străzile duminica după-masa ca la Cluj, de exemplu…

Străzi goale, duminica după-masa, în BudapestaStrăzi goale, duminica după-masa, în Budapesta

… Budpesta unde cuvântul pe care îl înveţi duminica este „Zarva”…

Fără nicio zarvă. Linişte şi pace

Fără nicio zarvă. Linişte şi pace

… şi unde există monumente pentru sinucigaşi, respectiv o statuie a unui tip care se aruncă în cap, aproape de castelul Buda şi nişte pantofi scâlciaţi, aparent turnaţi în metal, dar de fapt pantofii reali ai unor morţi, vopsiţi şi lipiţi de trotuarul de pe malul Dunării, sinistru, cât mai la margine…

Pantofii sinucigaşilor (am presupus), deşi erau şi de copil şi ştiinţa spune că ăştia mici nu au instincte sinucigaşe, dar poate maghiarii se nasc atât de deprimaţi, încât au chef de sinucis şi la 5 ani.

Pantofii sinucigaşilor (am presupus), deşi erau şi de copil şi ştiinţa spune că ăştia mici nu au instincte sinucigaşe, dar poate maghiarii se nasc atât de deprimaţi, încât au chef de sinucis şi la 5 ani. Update: Timea, care tocmai s-a mutat la Budapesta, mi-a explicat pe mess că aceşti papuci sunt ai evreilor împuşcaţi de nazişti pe malul Dunării. Monumentul tot e foarte sadic şi extraordinar de încărcat emoţional şi îmi place.

Budapesta, oraşul în care m-am simţit bine pentru că am simţit că e foarte multă sinceritate. Chiar dacă asta însemna „nu avem chef de viaţă”. Mi se pare genial un popor care se cunoaşte pe el şi îşi recunoaşte căcatul de faţă cu oricine. Aş vrea să văd într-un oraş din România orice fel de monument care să arate vreun defect al locuitorilor.

Maghiarii mai recunosc şi în alte părţi că sunt deprimaţi şi pesimişti, cum ar fi pe site-ul de ştiri index.hu, unde un grup de jurnalişti a lansat iniţiativa ca Ungaria să treacă la ora de iarnă a României, pentru că la ei e foarte întuneric.

Ungurii vor sa adopte ora Romaniei
Mii de persoane au semnat o petitie prin care solicita guvernului maghiar sa adopte acelasi fus orar cu Romania.
„Suntem un grup de maghiari satui de zilele de iarna scurte, de intuneric si de depresiile cauzate de acestea.

Vrem ca Ungaria sa devina o tara mai buna, mai luminoasa, o tara in care sa fie mult mai placut sa traiesti”, isi motiveaza demersul initiatorii petitiei.

Miscarea „TimeZoneJump 2009 Hungary” a fost pornita de jurnalistii de la index.hu, cel mai mare portal de stiri din Ungaria.”Tara ar trebui sa schimbe fusul orar, de la GMT+1, la un altul mult mai prietenos si mai luminos, GMT+2″, se arata in textul petitiei, postat pe http://www.petitiononline.com/timezone/petition.html, citat de Adevarul.it.

Am stat la hostel pe strada Josef Katona. Habar nu am cum sunt de obicei hostelurile pentru că acum am fost prima dată, dar cele două pe care le-am văzut la Budapesta erau foarte draguţe. Mobilă veche, tot felul de bileţele, improvizaţii, dezordine controlată, decoruri, praf cât să pară că oamenii sunt foarte ocupaţi cu ceva mai bun de făcut. Totul arăta locuit şi locuibil. Departe de mentalitatea de pe la noi cu „să ţinem de bun”, „să punem sus”, „astea-s numa de sărbători” ş.a.

Balcon la camera de la hostelbiciSufragerie

holcamerachestie

Tipul care  se ocupa de hostelul unde am stat semăna, mai ales la gesturi, cu Lajos din Taxidermia. Dar am scăpat neîmpăiaţi.🙂

Budapesta mi s-a părut un oraş subtil, în care oamenii vorbesc încet, atunci când apar; nu pierd prea mult timp în cafenele şi nu se lăfăie romatic pe băncile din parcuri. Ungurii aveau sâmbătă o lună mare şi doar câteva stele, încă de la ora 17:00. În Budapesta locuitorii nu se chinuie să îşi spoiască locuinţele şi am văzut câteva foarte murdare şi ciobite după care m-am topit. Cred că au o chestie pentru sex că în spaţiul destul de restrâns pe unde ne-am învârtit am văzut destule sex-shopuri. Poate de asta nu ies în week-end afară din casă.

bezea

balcoane de fierÎţi zic, îţi zic, dar să nu râzi, e ceva foarte serios! :P

sex shop

DSCF3572

DSCF3582

*Mith buster: Maghiarii ştiu engleză, nu am avut deloc probleme că nu aveam niciun ghid la mine şi ştiu numai vreo 10 cuvinte.

*Chestie specifică şi tradiţională: Am băut bere cu bule atât de mici că aproape nu le simţeam şi m-am ameţit de la una singură. 4,5% alcool. Şi o brioşă înainte, de la California Coffee Shop care e sigur de sorginte hună, mega traditional kave.😛

DSCF3551

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Familiarităţi și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Reacţii inverse la stimuli

  1. Gloria spune:

    iata un alt mythbuster:…fiecare o vede si simte in felul lui. (Budapesta)
    depinde si foarte mult cand mergi si cu cine mergi si cu cine stai ca sa-ti faca cunostinta cu orasul.

    vara e superba si e mereu plinaaaa, la fel si primavara
    si crashmele sunt deschise pana tarziu, au si legi de deschidere pana la ultimul client – depinde si de keruletul in care esti

    si da, stiu engleza:)

    si e misto, ca impresioneaza pe fiecare altfel, dar oricum impresioneaza
    uite aci cate impresii am cules eu de pe acolo:)

    http://s0cialbutt3rfly.wordpress.com/?s=budapest

  2. zoldike spune:

    Mie nu îmi prea place să îmi facă altcineva cunoştiinţă cu oraşul. Îmi place să mă plimb haotic, să pot observa şi altceva decât ţintele turistice clasice. A fost ok că erau alţii care ştiau unde e câte o chestie, dar în mare parte am mers pur şi simplu, spre o ţintă, dar nu pe un traseu anume.

    M-a surprins lipsa de agitaţie pentru că sunt prea obişnuită cu nebunia de aici. Dar a fost perfect aşa. Să dorm peste 10 ore la hostel în loc să stau să mă afum undeva şi să bifez prezenţa până la 5 dimineaţa. Asta se întâmplă la Cluj deja cam des şi total fără sens. Mi-a plăcut să văd studenţii străini în cafenea, duminica, învăţând de-adevăratelea, nu ca aici, unde se stă cu cartea în mână pentru că dă bine.

    Ideea generală e că am văzut un oraş echilibrat, în care oamenii au priorităţi mult mai bune decât ale mele şi unde sinceritatea e pur şi simplu o chestie obişnuită. Nu e nici un bonus, nici o armă de manipulare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s