Baloanele mele de săpun

Am fugit până acasă luni (21 septembrie) şi mi-am găsit pădurea în toamnă, dar vremea de primăvară. Am stat iar numai câteva ore, deja îmi fac un obicei din mersul acasă în varianta blitzkrieg. Dar acum a fost bine. Am avut revelaţii minuscule, dar foarte utile. M-am mai găsit un pic. Am săpat la şanţul pentru noua canalizare în hainele cu care am mers pe tren. Şi de data asta nu m-a mai certat nimeni că îmi stric hainele. Am aşteptat până ce Palade şi Tom (motanii) s-au simţit comfortabil să îmi vină în braţe. M-am bucurat de verde şi de albastru. Am scotocit prin dulap după aţe de goblen să îmi fac codiţe şi am furgăsit patru nuanţe.  Am mâncat struguri. Şi pere.  :D Am fost să îl văd pe Ovidiu (tata).

Grădina de acasă

Mi-am adus de acasă o poză cu buni. Cred că celelalte sunt pe la Cluj, dar nu am ajuns până la ordinea din cutiile cu chestii după mutat, deci nu aveam la îndemână poze cu ea. Încă nu am avut curaj să redescopăr dacă atunci când mi-a fost furat portmoneul prima dată mi-au furat şi poza cu buni de când era ea la liceu. Pentru unele chestii e bine că intră în acţiune mecanismul de amnezie. Ea e buni mea. Eu aveam doi ani şi atunci eram amândouă fericite. Când aveam aproape trei ani a murit Tăienică (bunicul Traian), ea a slăbit până pe la vreo 45 de kilograme şi a făcut cancer. Cred că se iubeau, dar nu voi ştii niciodată ce relaţie au avut. Eu îi iubeam pe amândoi. Tăienică a fost primul mort pe care l-am atins. Şi buni a fost singura persoană pe care am văzut-o murind. Aveam nouă ani. Ea mai avea vreo 45 de kilograme şi cancer. Buni e motivul pentru care nu îmi voi schimba niciodată numele de familie, deşi era de fapt numele bunicului. Dar ei îi plăcea mai tare.

DSCF3842

Am găsit pe acasă şi pozele cu mine cu păr scurt. Părerea mea e că eram drăguţă şi aşa. Au existat şi păreri contrare. :)) Am fost fericită şi cu păr scurt. Deci nu-s Samson. De fapt am avut păr scurt de tot vreo treime din viaţă. Mă gândeam ieri şi azi ce minunăţie este să ai un corp şi câte posibilităţi ai cu el şi că majoritatea chestiilor care mă fac pe mine să mă simt fericită ţin de corp, nu de suflet.  Mai am de evoluat, mai ales că e inevitabil să nu pierd corpul şi nu aş vrea să fiu un suflet fără prea multe surse de fericire. Aberez. :)) Nu am nicio idee dacă să cred sau nu în viaţă după moarte. Cred pur şi simplu pentru că mi-e dor de bunicii mei şi nu pot să mă obişnuiesc cu gândul că NICIODATĂ. Aşa, deci eu cu păr scurt.

18 ani

Şiiii… eu alaltăieri (23 septembrie) la sala de repe de la Front.😀 Front e noua trupă a lui Mihai, dacă nu am mai zis. (Mă încurc într-atâtea mijloace de comunicare. Tana mi-a spus că e foarte terapeutic să comunici pe net dacă ai probleme psihice. Ştiu eu ce ştiu. :)) ) Front va cânta mâine pentru prima-prima dată. Încep cu o deschidere la Viţa de Vie, în Janis la Stuf/Cluj. Despre Front pe aici – http://www.myspace.com/frontband
Tabadum paf paf

Once in love with a drummer, always in love with drums!

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Eu cu mine şi cu Ralu și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Baloanele mele de săpun

  1. Mihai spune:

    Only love from FronT!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s