Copii şi copii

Când văd copii care vor să îmbătrânească aşa de repede, mă bucur că în capul meu încă nu am buletin.🙂

Fum tânăr

De vreo câteva zile tot fac poze cu copchii. Vreau o idee coerentă, dar asta înseamnă mai mult timp pe stradă cu aparatul de gât, iar până atunci postez câte ceva haotic.

ParcParcul de la bloc

Fiecare cu treaba luiPerfect little thingyTrei dintre poze sunt în parcul de lângă bloc, mare resursă fotografică. :)) Am observat aşa multe chestii interesante la copii. Băieţelul rom era ocolit, băieţelul blond era foarte independent – îşi dădea el mama pe ringişpir, fetiţa în roz căuta tot felul de „praguri” şi se căznea să le treacă dintr-o dată. Nu s-a lăsat, deşi cădea în fund tot timpul. Un alt băieţel care nu apare în poze a vrut topogan şi când a ajuns sus i-a fost frică şi nu s-a mai lăsat să alunece, iar până el se mâţâia din vârf către bună-sa, o altă fetiţă miiiică şi cu două cozi din doar câteva smocuri de păr ondulat şi pufos şi-a dat drumul râzând.

În altă zi. Nişte copii mari s-au dat cu liftul de sticlă de la magazinul din centru. Magazinul arată în continuare comunist (pe din-afară), iar genul ăsta de distracţie a fost şi ea ca pe „vremuri”. Andrei îi e frică de lifturi, mie de înălţime. Dar a fost ok. De două ori. Doar ştim că trebuie să te lupţi cu demonii tăi şi cu furtunile din pahar.😛

Liftul de la Central

… chiar dacă la sfârşit poţi ajunge tot lângă mama, purtând bluze croite din aceeaşi bucată de material. Poţi lua asta ca pe o dovadă de iubire şi apartenenţă sau ca pe o mare blazare. Eu ador rochiile de-acasă din care nu prea pot să scot mirosul de naftalină, rochii în care ştiu că o altă persoană a trăit tot felul de emoţii şi a avut tot felul de gânduri. Şi a pătat rochia cu puţin tuş sau a agăţat-o sau a uitat de ea în dulap după ce s-a îngrăşat, iar moliile au făcut găuri peste care eu inventez tot felul de petice hipi. Ieri prin oraş eram într-una dintre rochiile astea „vintage”.

Imprimeu

Sunt fericită. Moderat, dar fericită.

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Văzute/ văzubile și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s