Destul! Enough! Assez! Eleg! Bastante! Genug

Atât e tot cât pot duce. Ăsta e capătul. Dacă se mai întâmplă ceva rău, cât de mic, mă duc singură la nebuni pentru că nu vreau să izbucnesc pe stradă într-o criză de isterie. M-am săturat să îmi ţin zâmbetul pe buze şi să spun că totul se rezolvă, că voi lupta şi că am răbdare să treacă pentru că, atâta timp cât spun asta, vin în continuare valuri şi valuri de probleme. Ca un fel de-al universului de a-mi arăta că până pot duce şi nu cad, o să tot primesc lovituri. Ok, NU mai pot să-mi ţin zâmbetul, nu mai vreau să spun că sunt bine pentru că nu sunt şi nu mai am de unde să mai scot energie şi optimism. Când mi-a căzut corpul de dulap de bucătărie din chiria visurilor mele peste laptop în timp ce eu spălam vase la un metru şi ceva distanţă, singură acasă (accident care m-a costat peste 700 de lei, bani împrumutaţi) ascultam asta – „Happy?” de la Mudvayne, piesa care îmi caracterizează starea internă de mai multe luni şi totodată piesa de la care îmi place de numa tema de bass (:P am zis că nici depresie ca lumea nu pot face, pentru că o  tot dau pe haz de necaz şi râs cu plâns şi iese o balegă imensă de mânz)

Happy? – Mudvayne

In this hole
That is me
Left with a heart exhausted
Whats my release??
What sets me free?
Do you pull me up just to push me down again?

Peel me from the skin
Tear me from the rind
Does it make you happy now?

(…)

Are you fuckin happy
Now that I’m lost left with nothing?!

Vreau să merg în munţi şi să înjur până nu mai ştiu înjurături şi nici nu mai pot inventa. În nicio limbă. Nici măcar onomatopee pline de ură să nu mai pot scoate. Vreau să urlu şi să plâng cu sughiţuri, fără să-mi dau timp să respir pentru toate nenorocirile prin care am putut să trec în 22 de ani de când am amintiri. Doar pare melodramatic, dar nu e deloc când ştiu că am trecut prin mai multe decât trec unii în toată viaţa cu tot cu familia lor extinsă. Şi după aia vreau să mă arunc pe spate în iarbă, să mă lovesc de vreo piatră, atât cât să simt că încă sunt în corpul ăsta al meu şi să stau câteva ore în tăcere, fără niciun gând (asta va fi greu!), până mă golesc de toate răutăţile gratuite sau meritate pe care le-am strâns în mine de când mă ştiu. După aceea mă pot întoarce să o iau de la capăt  în Cluj, oraşul faţă de care, cu toată analiza din ultima vreme, nu am niciun sentiment deosebit de ataşament, dar care de care sunt legată datorită unor oameni care sunt aici şi pe care-i iubesc. La fel cum sunt oameni pe care-i iubesc şi care nu-s aici.

Guano Apes – You can’t stop me


You can’t stop me
I love the world with all its lies

Abia aştept să trec prin toată autoexorcizarea asta şi să o iau de la capăt cu speranţa că de data asta nu voi mai genera în atât de mulţi oameni (şi corporaţii multinaţionale :P) pofta de a-mi face rău pentru că eu par naivă, dar rezistentă şi no… de ce nu?

EXTRA: Sper că mi-am schimbat aura energetică sau ce o fi în ceva mai pozitiv începând chiar de astăzi pentru că ne-am luat noua noastră chirie (eu şi … my significant other ;)) Tana), iar proprietarul pare în sfârşit OM. Chiar ne-a luat garanţia în suma fixă din lei, nu cât venea în euro. Evident nu e vorba de bani, ci de gest. Puţin, mi-a redat încrederea în omenire, mai ales că nu evita contactul vizual şi nici nu reacţiona ciudat la subiecte „sensibile”. De data asta cred şi sper să nu mai existe probleme ascunse ale locuinţei şi tot felul de „deficienţe” care să ne facă viaţa un iad şi să aflu iar că nu e ocaua cât e daraua sau ce câştigi pe tărâţe, dai pe făină. Până la urmă tot optimist am terminat, sunt incurabilă! :))

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Eu cu mine şi cu Ralu, Familiarităţi și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s