Încăpăţânare pozitivă

Hei, am o scuză.😛 Sunt Berbec.

Mă iau după zodii atât cât se ia o fată când e singură şi nu are pe cine să întrebe „ce crezi că înseamnă dacă a zis aşa şi aşa sau a făcut chestia aia?!”. Nu îmi citesc horoscopul zilnic decât foarte, foarte rar şi nu cred în el. Cred în ceva din trăsăturile generale ale zodiilor şi încăpăţânarea de la Berbec e cea pe care mi-o asum absolut. Sunt fericită pentru că sunt încăpăţânată. Încăpăţânată să nu mă deprim oricât c#%#& ar putea veni şi, o-ho!, tot vine mult de ceva timp. Dar cel mai important e că sunt fericită pentru că după vreo 600 de zile în care m-am încăpăţânat să nu renunţ la ce simt pot să sun să spun ce am făcut şi să îmi spună ce-a făcut fără să caut un pretext înainte să apăs tasta verde a telefonului. M-am încăpăţânat să sper că vom fi bine şi suntem bine.

Shoozi

Nu cred în Dumnezeu, cred în energie pozitivă pe care o poate genera oricare, numai să vrea. Şi cred că vrutul ăsta e un fel de încăpăţânare. Trebuie să te chinui şi să te obligi şi să te munceşti să vezi părţile bune şi să nu dai vina pe oricine şi orice pentru ceea ce ţi se întâmplă. E nevoie de încăpăţânare să generezi energie pozitivă. Cea negativă se generează şi dacă nu faci nimic. Sau mai ales dacă nu faci nimic. Aşa mi se pare mie că e.

Nu cred în relaţiile de sânge. Nu cred în iubire condiţionată de legături de familie. Cred în iubire câştigată şi demonstrată, nu (doar) declarată. Toate relaţiile mele care merg sunt rezultatul încăpăţânării. Încăpăţânare de a mai încerca, de a aştepta, de a trece şi dincolo de defecte, de a vedea situaţia din altă perspectivă decât cea proprie, încăpăţânarea de a trece peste distanţe şi peste diferenţe.  Poate fi iubire din asta şi într-o familie naturală, bilogică, nu zic nu, dar nu „by default”, doar pentru că „ne-am nimerit rude”.

Nu cred că există căderi psihice de o viaţă, melodrame ireparabile, depresii de netrecut şi crize care pun capăt oricărei speranţe. Mă încăpăţânez să cred că pot găsi soluţii pentru orice. Ok, soluţiile nu sunt mereu uşoare, nu sunt nici durabile întotdeauna, nu sunt nici gratis toate, nici nedureroase.  Dar au fost soluţii pentru orice mi s-a întâmplat până acum şi ştiu că vor fi şi de acum încolo. Mă încăpăţânez să cred că, deşi mă am 100% numai pe mine pentru sfaturi, sprijin moral şi echilibrare, pot găsi un mod de a fi fericită şi de a mai da şi altora. Şi ceea ce pot eu da se întâmplă că se potriveşte des cu ceea ce au nevoie oamenii pe care îi iubesc.

Mă mai încăpăţânez să nu urăsc pe nimeni, deşi mi se oferă multe şanse să fac asta (pentru că mai sunt şi alţii încăpăţânaţi să fie cât se poate de oribili). Mă încăpăţânez şi să nu renunţ la a avea încredere în oameni şi de a deveni paranoică, sceptică sau distantă. Mă încăpăţânez să cred în valori morale, standarde şi principii, respectiv ale mele. Care sunt destul de sucite.🙂

BONUS: Nu e nimic care să îmi strice starea mea de graţie, am aflat! Plecarea partenerului nu apare deloc pe scara factorilor de stres şi depresie de la „Psihologie medicală”, materie la care învaţă prietena mea pentru examenul de mâine.

About zoldike

Raluca Bugnar. Vinitură în Cluj, concepută la Petroşani, născută la Deva, trăită în comuna mineră Certeju de Sus. Am făcut liceu de mate-info, facultatea de jurna. Din 2007 trăiesc din scris (evident, nu cel de pe blog). Mă găseşti pe Twitter ca @ralucalexandra.
Acest articol a fost publicat în Eu cu mine şi cu Ralu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Încăpăţânare pozitivă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s