t cară în spate pe Leonardo DiCaprio. Depp era foarte tânăr, iar DiCaprio un adolescent. “What’s Eating Gilbert Grape” e filmul, Depp e Gilbert și am aflat nu doar ce îl rodea pe Gilbert, dar și ce rodea Gilbert. Nu se potrivește cu vremea de afară, cu troienele fabuloase de zăpadă de acum din Cluj, e de-a dreptul contrastant, dar mă bucur că acum știu că Gilbert rodea o felie de lubeniță. Dacă n-a fost să văd asta într-o vacanță de vară la țară, e bine și într-o seară de iarnă.

Dimineață, când m-am trezit la 8:52, cu un sfert de ceas înaintea unor vecini cu bormașină, am văzut că a nins cu spor peste noapte. Mă gândeam la drumurile înzăpezite de prin sate și la cum aș putea avea o aventură mai lungă decât vreau la Topa Mică. Apoi a început bormașina și mi-a adus aminte că tot ce știu e că merg într-un loc de-al motocicliștilor. Vruuuum, vrrrrum nu e ce caut acum așa că mi-a venit ideea să merg în Parcul Etnografic în aer liber, de pe Tăietura Turcului din Cluj. Că doar e ca un sat și acolo, căsuțele sunt superbe și abia așteptam să le văd ninse. Pe site-ul parcului, programul e de miercuri până duminică, de la 9 la 17, iar luni și marți închis. Acolo am constatat că e închis și sâmbăta. Poate e închis cu totul în perioada iernii.

Oricum, am descoperit altceva mai frumos. Oameni la sanie, în pădurea Hoia! Nu adolescenți zvăpăiați, veniți la bulgăreală în loc retras, unde pot urla. Bărbați și femei mari, mame, tați, bunici și ce-or mai fi fost, veniți să-i dea cu sania pe ăia mici ai lor. Frumos, frumos, frumos. Hoia e un loc unde se merge și vara, dar la grătare, fum, mirosuri de prăjeli, muzică de tot felul, manele mai ales – că alea se ascultă tare. Iarna însă am descoperit că e superb la Hoia. Se aude doar veselia! Oamenii vin să ardă calorii, nu să halească mici, și au toți loc unii de alții pe pârtii. E drept, sunt mult mai puțini, dar m-am bucurat să-i văd pe toți, nu mă simțeam agorafobă, cum simt de obicei când am chef să fiu singură și dau de… oameni. Am mâncat un pachet de biscuiți cu 1 leu uitându-mă la toate mogâldețele colorate care urcau și coborau prin pădure, iar de sete am mestecat niște zăpadă albă, perfectă, ca o vată de zahăr înghețată.

Toate astea m-au făcut foarte fericită. Mai sunt destui oameni mari care îi scot pe cei mici afară din casă la săniuș, așa că sunt nespus de fericită. Copiii ăștia cărora li se dăruiește o sâmbătă în care sunt ținuți în brațe pe sănii, sunt încurajați să-și facă loc strigând hazliu “Pârtieeee!”, sunt scuturați de zăpadă și sunt lăsați să se bucure de viață în lumea adevărată, nu pot să crească altfel decât cu fericirea deja în ei. Iar oamenii fericiți găsesc mai ușor soluții și nu vor să facă din lume un loc urât și rău. Da, am mâncat zăpada, mi-a înghețat creierul și m-a prins idealismul.

Manevră mârșavă și din partea-mi să postez un Mini Pig

Avertisment: dacă ții la carnivorismul tău nu te uita mai departe! Cel puțin nu la primul video. PETA, organizația aia celebră care luptă în fel și chip pentru drepturile animalelor – că doar în dragoste și război totul e permis, iar ei iubesc animalele – a publicat pe pagina de Facebook o farsă făcută la supermarket. Diferiți clienți (da, diferiți, și tineri și mai în vârstă, și femei și bărbați și albi și negri și singuri și în cuplu) au primit să guste niște chiftele, despre care li s-a spus că sunt din porc proaspăt. Cel mai proaspăt. Apoi, oamenii au fost întrebați dacă vor niște carne proaspătă de porc, ca aceea din care sunt chiftelele. Toți cei care apar în filmuleț au spus da. Probabil cei care ar fi spus nu acestei oferte ar fi refuzat și chiftelele de carne de la început. Comerciantul se transformă iute în “măcelar” căci începe să dea la manivelă și să scoată un capăt de cârnaț, dar acesta e prea mic fiindcă i s-a terminat materia primă. Prin urmare face câțiva pași la un țarc unde stau trei porcușori drăgălași care grohăie șoptit și simpatic, înșfacă unul și îl bagă cu totul în “mașina de tocat”, scoțând un șir lung de cârnați pe care îl oferă clienților. Toți se arată șocați, dezgustați, cutremurați, speriați, oripilați etc. etc. Se pare că nu știau de unde vine carnea. Videoul are titlul “Hilarious! people buying fresh meat”, iar pe pagina de Facebook de la PETA au scris “Turns out, people are genuinely taken by surprise when they find out where sausage meat comes from. Check out this amusing video and spread the word”. Well, I am. Că am avertizat înainte și cine nu vrea să știe, să nu citească, să nu se uite.

Mi se întâmplă să mai vorbesc despre ovo-lacto-vegetarianismul meu și mi-am dat seama că nu-mi place să povestesc asta. La fel ca și la religie, e o chestie personală, respect alegerile fiecăruia (deși rar dau peste cineva care să le respecte pe ale mele fără comentarii) și nu vreau să fac pe mormonul. Dar filmulețul ăsta e amuzant. Cum adică să fii surprins și șocat că din porci sunt făcute chiftelele? Bine, poate nu din porci așa mici și drăguți, ci din unii îngrășați artificial fiindcă li se dă să mânânce mult și nu sunt lăsați să facă mișcare să nu slăbească, iar apoi sunt îndopați cu antibiotice să nu facă boli. Și antibioticele ajung în corpul oamenilor, iar oamenii devin imuni la ele și când fac boli nu se mai pot trata. Un excelent film documentar despre asta, cu o parte consistentă despre fermele de porci din România – fostul Comtim – e “Pig Business“. (Am vorbit cu realizatoarea Tracy Ward la festivalul Astra Sibiu, mi-a și dat DVD cu documentarul, dar s-a întâmplat să nu mai reușesc să scriu despre documentar prin alte părți. Mă gândesc că voi scrie aici. Sau pe Hoarding Spheres.)

Revenind, nu îmi place să convertesc oameni. Dar de curând, vorbind cu prietenele mele, ne-am dat seama că și ele sunt mai degrabă ovo-lacto-vegetariene la cât de des mănâncă carne. Și oricum nu mănâncă porc decât dacă e musai, la mesele tradiționale de sărbători, și și atunci li se face rău dacă mănâncă două zile consecutiv friptură ori cârnați. Astfel stând lucrurile, e o categorie mai mică de oameni pe care să-i “rănesc” cu un astfel de video. Categorie constând în mare parte din tipi pe care n-o să-i facă nimic să renunțe la cărnuri prăjite, iar eu nici nu îmi doresc asta. De-aia are blogul tag “cuplu carnivor – vegetarian”. Mă rog, acum că mai încearcă unul un sufleu sau o supă cremă de broccoli e absolut natural, nu spăl oameni pe creier cu asta. Că doar cine poate să mânânce numai cârnați, friptură, slăninuță și, mai cu seamă, fleică?! )